POMELNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, decedate sau în viață, pe care le pomenește preotul în slujbe și rugăciuni. Dădură toți pomelnice pentru sănătate, ajutor și izbăvire de sabia dușmană și, de fiecare suflet pomenit, puseră pe pomelnic cîte o firfirică. GALACTION, O. I 278. Nici într-o monastire a Moldovei nu ni s-a întîmplat a găsi portretul lui Ion-vodă sau numele său înscris în vreun pomelnic. HASDEU, I. V. 39. Ce-ți mai trebuie știubeie... dă-mi-le ca sărindari, te-oi pune la pomelnic. CONTEMPORANUL, VI_II 99. ♦ (Învechit) Pomenire, amintire. Pomelnicul acestor doi frați [din legenda cucului]. MARIAN, O. I 8. 2. (Ironic) Expunere plictisitoare, înșirare lungă și amănunțită de vorbe, de nume etc.; litanie. Iar o să înceapă cu pomelnicul. ALECSANDRI, T. 255. M-apucai să-ți fac pomelnic de poeți ce-au răposat. BOLLIAC, O. 119.