pomelnic, pomelnice, s.n. – 1. Listă cu numele persoanelor (în viață sau decedate) pe care le pomenește preotul în timpul slujbelor. 2. Listă sau enumerare lungă de nume: „Și apoi, terminând cu povestea zânelor, începe pomelnicul a zeci și sute de ciobănei pe care i-a nenorocit și omorât Fata Pădurii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). – Din vsl. poměnǐnikǔ „înmormântare” (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA), cu disimilarea n-n > l-n, apropiat și de derivatele în -elnic (cf. îndoielnic, vremelnic etc.) (Frățilă).