POMADĂ, pomezi, s. f. 1. Preparat cosmetic parfumat, obținut din substanțe grase, folosit pentru îngrijirea părului și a pielii. 2. Produs farmaceutic de uz extern, preparat dintr-o materie grasă (lanolină, vaselină etc.), în care s-au încorporat una sau mai multe substanțe medicamentoase; alifie, unguent. – Din fr. pommade.

pomadă sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. XII, 143 / V: (Înv) ~de, ~die / Pl: ~mezi, (rar) ~mede, ~măduri / E: lat pomada, ngr πομάδα, ger Pomade, fr pommade] 1 Preparat cosmetic obținut din amestecul unor substanțe grase, folosit pentru îngrijirea părului, a mustăților, a bărbii, a pielii etc. 2 Produs farmaceutic de uz extern din materie grasă în care s-au încorporat una sau mai multe substanțe medicamentoase, folosit pentru tratarea unor afecțiuni ale pielii Si: alifie, cremă, unguent, (pop) unsoare. 3 (Rar) Pastă pentru curățat metale sau piei.

pomade sf vz pomadă

pomadic^[1] sf vz pomadă

pomăda [At: POLIZU / Pzi: ~dez / E: fr pommader] 1-2 vtr A (se) unge cu pomadă (1) Si: (rar) a (se) pomădui (1-2). 3-4 vtr (Pex) A (se) parfuma. 5-6 vtr (Pex) A (se) aranja. 7 vt (Fig) A linguși.

POMADĂ, pomezi, s. f. 1. Preparat cosmetic parfumat, obținut din substanțe grase, cu care se unge părul, barba, mustățile, pielea. 2. Produs farmaceutic de uz intern, preparat dintr-o materie grasă (lanolină, vaselină etc.), în care s-au încorporat una sau mai multe substanțe medicamentoase; alifie, unguent. – Din fr. pommade.

POMADĂ, pomade și pomezi, s. f. 1. Preparat cosmetic parfumat, compus din substanțe grase, cu care se unge părul sau mustața. Își trecea nervos degetele uscate prin păru-i bogat, gras de pomadă. BART, E. 77. Ne-ați venit apoi, drept minte, o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă, Vestejiți fără de vreme, Dar cu creier de copil. EMINESCU, O. 1151. Căruntul păr văpsindu-și, se unge cu pomadă. Și se împodobește cu feluri de cordele. NEGRUZZI, S. II 244. 2. Alifie preparată din diverse medicamente pentru tratarea pielii. V. cremă. Sfatul avea loc chiar acolo [la spițerie] între rafturile cu pomezi și spirturi. SADOVEANU, O. II 364. Începu pregătirea de scăldat, adusese un feredeu mic de stejar.. un burete de toaletă, pomadă de frecat copilul. CONTEMPORANUL, IV 394. – Pl. și: (rar, cu sens colectiv) pomăduri (CARAGIALE, O. I 184).

POMĂDA, pomădez, vb. I. Tranz. A unge (părul sau barba) cu pomadă. ◊ Fig. A flata, a tămîia. Membrii guvernului, ca să-și pomădeze amorul propriu încercau să bagatelizeze personalitatea vie a tînărului secretar. CAMIL PETRESCU, O. II 480. – Variantă: (învechit) pomădui, pomăduiesc, vb. IV.

POMĂDUI vb. IV v. pomăda.

POMADĂ s.f. Alifie preparată din diferite substanțe grase, folosită pentru îngrijirea părului sau a pielii. [Pl. -mezi, -made, -măduri. / < fr. pommade].

POMĂDA vb. I. tr. A unge, a da cu pomadă. [Var. pomădui vb. IV. / < fr. pommader].

POMĂDUI vb. IV. v. pomăda.

POMADĂ s. f. 1. preparat cosmetic, din diferite substanțe grase, pentru îngrijirea părului sau a pielii. 2. unguent. (< fr. pommade)

POMĂDA vb. tr., refl. a (se) unge, a (se) da cu pomadă. (< fr. pommader)

POMADĂ pomezi f. Preparat farmaceutic sau cosmetic moale, obținut din substanțe grase și din componente medicamentoase, întrebuințat pentru îngrijirea (sau tratarea) pielii și a părului. [G.-D. pomezii] /<fr. pommade

A POMĂDA ~ez tranz. 1) (pielea, părul) A da cu pomadă. 2) fig. A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a linguși; a măguli. /<fr. pommader

pomadă f. substanță moale și unsuroasă, compusă din ceară sau din grăsime de animale, în care s’au amestecat diferite ingrediente; întrebuințată în farmacie și parfumerie.

*pomádă f., pl. e și ezĭ (fr. pommade, d. it. pomata, care vine d. pomo, măr, fiind-că la început, se puneaŭ în ĭa și mere răzuite). Unsoare solidă parfumată de uns păru. V. cozmetic, alifie.

*pomadéz v. tr. (fr. pommader). Ung cu pomadă.

pomadă s. f., g.-d. art. pomezii; pl. pomezi

pomăda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pomădez, 3 pomădează; conj. prez. 1 sg. să pomădez, 3 să pomădeze

pomadă s. f., g.-d. art. pomezii; pl. pomezi

pomăda (a ~) vb., ind. prez. 3 pomădează

pomadă s. f., g.-d. art. pomezii; pl. pomezi

pomăda vb., ind. prez. 1 sg. pomădez, 3 sg. și pl. pomădează

POMADĂ s. v. alifie.

POMĂDA vb. v. flata, linguși, măguli.

POMĂDA vb. a (se) pomădui.

POMADĂ s. (FARM.) alifie, cremă, unguent, (livr.) liniment, (pop.) unsoare, (reg.) ip, (Transilv. și Mold.) ir, (înv.) mehlem. (Și-a dat cu ~ pe față.)

POMĂDA vb. a (se) pomădui.

pomăda vb. v. FLATA. LINGUȘI. MĂGULI.

pomadă (-de), s. f. – Pomadă, unguent. – Mr. pomadă. Fr. pommade, it. pomada (› mr.), cf. ngr. πομάδα, bg. pomada. – Der. pomăda (var. pomădui), vb. (a unge).