POMADĂ, pomade și pomezi, s. f. 1. Preparat cosmetic parfumat, compus din substanțe grase, cu care se unge părul sau mustața. Își trecea nervos degetele uscate prin păru-i bogat, gras de pomadă. BART, E. 77. Ne-ați venit apoi, drept minte, o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă, Vestejiți fără de vreme, Dar cu creier de copil. EMINESCU, O. 1151. Căruntul păr văpsindu-și, se unge cu pomadă. Și se împodobește cu feluri de cordele. NEGRUZZI, S. II 244. 2. Alifie preparată din diverse medicamente pentru tratarea pielii. V. cremă. Sfatul avea loc chiar acolo [la spițerie] între rafturile cu pomezi și spirturi. SADOVEANU, O. II 364. Începu pregătirea de scăldat, adusese un feredeu mic de stejar.. un burete de toaletă, pomadă de frecat copilul. CONTEMPORANUL, IV 394. – Pl. și: (rar, cu sens colectiv) pomăduri (CARAGIALE, O. I 184).