POMĂDA, pomădez, vb. I. Tranz. A unge (părul sau barba) cu pomadă. ◊ Fig. A flata, a tămîia. Membrii guvernului, ca să-și pomădeze amorul propriu încercau să bagatelizeze personalitatea vie a tînărului secretar. CAMIL PETRESCU, O. II 480. – Variantă: (învechit) pomădui, pomăduiesc, vb. IV.