5 definiții pentru politichie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLITICHÍE s. f. (Înv.) Abilitate, istețime, dibăcie. – Din ngr. politikí.

POLITICHÍE s. f. (Înv.) Abilitate, istețime, dibăcie. – Din ngr. politikí.

politichie sf [At: ALECSANDRI, T. 63 / Pl: (rar) ~ii / E: ngr πολιτική] 1 (Grî) Purtare diplomatică. 2 (Irn; dep) Politică (5).

POLITICHÍE, politichii, s. f. (Învechit) Abilitate, istețime, politică (3). Avem și noi o țîră de politichie. ALECSANDRI, T. 63.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

politichíe (înv., fam.) s. f., art. politichía, g.-d. politichíi, art. politichíei

politichíe s. f., art. politichía, g.-d. politichíi, art. politichíei

Intrare: politichie
politichie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politichie
  • politichia
plural
  • politichii
  • politichiile
genitiv-dativ singular
  • politichii
  • politichiei
plural
  • politichii
  • politichiilor
vocativ singular
plural