15 definiții pentru politeism polideism politiism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLITEÍSM s. n. Religie constituită pe credința în mai mulți zei între care existau relații de rudenie. – Din fr. polythéisme.

politeism sns [At: EPISCUPESCU, O. Î. 253/15 / V: (înv) ~tiism, ~ide~ / E: fr polythéisme] Religie care admite existența mai multor divinități.

POLITEÍSM s. n. Religie care recunoaște existența mai multor divinități. – Din fr. polythéisme.

POLITEÍSM s. n. Sistem religios care admite existența mai multor zei.

POLITEÍSM s.n. (op. monoteism) Religie, credință care admite existența mai multor divinități. [Pron. -te-ism. / < fr. polythéisme, cf. gr. polys – numeros, theos – zeu].

POLITEÍSM s. n. credință în mai multe divinități, caracteristică unor religii. (< fr. polythéisme)

POLITEÍSM n. (în opoziție cu monoteism) Religie care admite existența mai multor zeități. /<fr. polythéisme

politeism n. religiune ce admite mai mulți zei.

*politeízm n. (ca și politeist). Credință în maĭ mulțĭ zeĭ: politeizmu greco-roman. – Politeizmu a rămas astăzĭ numaĭ la popoarele înapoĭate din cele-lalte continente. Sistemele politeizmuluĭ îs treĭ: idolatria, sabeizmu și fetișizmu. V. monoteizm, păgînizm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: politeism
politeism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • politeism
  • politeismul
  • politeismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • politeism
  • politeismului
plural
vocativ singular
plural
polideism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polideism
  • polideismul
  • polideismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • polideism
  • polideismului
plural
vocativ singular
plural
politiism
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)