POLITEHNIC, -Ă, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe specialități tehnice. ◊ Institut Politehnic (și substantivat, f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. – Din fr. polytechnique.

politehnic, ~ă [At: POLIZU / V: (înv) ~ecn~ / S și: ~ech~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr polytechnique, ger polytechnisch] 1 a Care cuprinde mai multe specialități tehnice. 2 a Care aparține mai multor specialități tehnice. 3 a Privitor la mai multe specialități tehnice. 4-5 sf, a (Șîs institut ~, înv, școală ~ă) (Instituție de învățământ superior) care pregătește specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. 6-7 sf, a (Îas) (Sediu) în care funcționează politehnica (4).

POLITEHNIC, -Ă, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe științe tehnice. ◊ Institut politehnic (și substantivat, f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. – Din fr. polytechnique.

POLITEHNIC, -Ă, politehnici, -e, adj. Care cuprinde sau privește mai multe științe sau meserii practice. Școală politehnică. Învățămîntul politehnic dă elevilor cunoștințe despre producția modernă. ♦ (Substantivat, f. sau, învechit și arhaizant, n.) Instituție de învățămînt superior unde se pregătesc cadre pentru diferite specialități tehnice. Matei [Eminovici] urmează politehnicul din Praga. CĂLINESCU, E. 23.

POLITEHNIC, -Ă adj. Care privește, care se referă la, care cuprinde mai multe științe, mai multe meserii sau arte practice. ♦ Institut politehnic (și s.f.) = instituție de învățămînt superior unde se pregătesc ingineri. [< fr. polytechnique, cf. gr. polys – numeros, techne – artă].

POLITEHNIC, -Ă adj. referitor la, care cuprinde mai multe specialități tehnice. ♦ institut ~ (și s. f.) = insituție de învățământ superior care pregătește specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. (< fr. polytechnique)

POLITEHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de diferite ramuri tehnice sau diferite științe tehnice; propriu diferitelor ramuri tehnice sau diferitelor științe tehnice. Învățământ ~. /<fr. polytechnique

politecnic, ~ă a vz politehnic

politechnic a. care îmbrățișează mai multe arte sau științe: Școală politehnică, menită a da specialiști pentru diferite servicii publice: artilerie, geniu, mine, poduri și șosele.

*politécnic și -téhnic, -ă adj. (vgr. polýs, mult, și tecnic, saŭ d. vgr. polý-tehnos, știutor de multe arte). Care cuprinde maĭ multe științe inginereștĭ: școală politecnică (podurĭ și șosele, mine, electricitate ș. a.). S. f., pl. ĭ. Școală politecnică.

*politecnicián și -tehn- m., pl. ĭenĭ (fr. polytechnicien). Elev de la școala politecnica. – Nu e greșit nicĭ politecnic (ca academic, critic, istoric, mecanic).

politehnic adj. m., pl. politehnici; f. politehnică, pl. politehnice

politehnic adj. m., pl. politehnici; f. politehnică, pl. politehnice

politehnic adj. → tehnic

politehnic.

!politehnică s. f., g.-d. art. politehnicii; pl. politehnici

politehnică s. f., g.-d. art. politehnicii

politehnică s. f., g.-d. art. politehnicii^[1]

politehnică, gen. politehnicii