POLITEHNIC, -Ă, politehnici, -e, adj. Care cuprinde sau privește mai multe științe sau meserii practice. Școală politehnică. Învățămîntul politehnic dă elevilor cunoștințe despre producția modernă. ♦ (Substantivat, f. sau, învechit și arhaizant, n.) Instituție de învățămînt superior unde se pregătesc cadre pentru diferite specialități tehnice. Matei [Eminovici] urmează politehnicul din Praga. CĂLINESCU, E. 23.