2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIȚÍST, -Ă, polițiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ◊ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) a cărui intrigă, desfășurată în ritm alert, e construită de obicei în jurul unei anchete criminalistice sau judiciare. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode coercitive, violente și abuzive. – Din germ. Polizist.

polițist, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: ~iști, ~e / E: ger Polizist] 1 sm Agent de poliție (1) Si: (rar) polisman, (iuz) polițai (3), (îrg) polițar. 2 sm (Pgn) Funcționar de poliție (1). 3-4 a Care aparține (poliției (1) sau) polițistului (1) Si: polițienesc (1-2). 4-5 a Privitor (la poliție (1) sau) la polițist (1) Si: polițienesc (3-4). 6-7 a Care este specific (poliției (1) sau) polițistului (1) Si: polițienesc (5-6). 8 a (D. filme, romane etc.) Care înfățișează fapte criminale misterioase și complicate, al căror secret este descoperit prin ingeniozitatea unui polițist (1) sau a unui detectiv. 9 a (D. state, regimuri politice etc.) Care se sprijină pe poliție (1) și pe jandarmerie, exercitându-și puterea prin metode violente și abuzive.

POLIȚÍST, -Ă, polițiști, -ste, s. m., adj. 1. S. m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ◊ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.

POLIȚÍST3, -Ă, polițiști, -ste, adj. 1. De poliție; polițienesc. ◊ Roman polițist = roman în care se înfățișează afaceri criminale foarte complicate și, de obicei, neverosimile, care pînă la urmă sînt descurcate prin ingeniozitatea unui polițist. Am citit un roman polițist, o idioție complicată, SADOVEANU, A. L. 25. 2. (Despre state și despre regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie, care își exercită puterea prin metode samavolnice, îngrădind libertățile publice sau particulare.

POLIȚÍST1, polițiști, s. m. Agent de poliție. V. sergent, gardist, gardian. Luminița Vardaru, cu indemînare de polițist la o percheziție corporală, scoase din buzunarul lui Mihai, de la piept, un portțigaret de piele. C. PETRESCU, Î. I 6.

POLIȚIST I. s. m. agent, funcționar de poliție (1). II. adj. 2. de poliție, polițienesc. 2. care își exercită puterea cu sprijinul poliției. ♦ roman (sau film) ~ = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist)

POLIȚÍST1 ~stă (~ști, ~ste) 1) v. POLIȚIENESC. 2) (despre state și forme de guvernământ) Care își exercită puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe poliție. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfășoară în jurul unei anchete, a unei urmăriri judiciare. /<germ. Polizist

POLIȚÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Funcționar la poliție; agent la poliție. /<germ. Polizist

polițist m. agent de poliție. [Nemț. POLIZIST].

*polițíst m. (germ. polizist). Agent polițienesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polițíst adj. m., s. m., pl. polițíști; adj. f., s. f. polițístă, pl. polițíste

polițíst s. m., adj. m., pl. polițíști; f. sg. polițístă, pl. polițíste


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLIȚÍST adj. v. polițienesc.

POLIȚÍST s. polițai, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete.

POLIȚIST s. polițai, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

POLIȚIST acolist, acvilar, agib, avan, balaban, balaur, berbec, beșliu, boacter, cabă, caraliu, caschetar, cavas, cerber, cloncan, colțan, copoi, coroi, croncan, curcan, erete, ficat de pasăre, gabor, gabor plat, Garcea, gardist, geanabet, geanabez, gonitor, grangur, harcumar, hingher, huidumă, ienicer, inamic, invadator, îngeraș, legist, lingăbar, mamuc, manușu, mascat, nănaș, oagăr, ochist, omuleț, omul negru, organ, pirat, pisar, polent, polițai, polițmaistru, presar, priponar, rechin, scatiu, scutier, sectorist, spurcat, sticlete, șacal, șafăr, șingaliu, șingalo, șoricar, tangaliu, trocar, țager, țifler, umplutură, urât, vardist.

Intrare: polițist (adj.)
polițist adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polițist
  • polițistul
  • polițistu‑
  • polițistă
  • polițista
plural
  • polițiști
  • polițiștii
  • polițiste
  • polițistele
genitiv-dativ singular
  • polițist
  • polițistului
  • polițiste
  • polițistei
plural
  • polițiști
  • polițiștilor
  • polițiste
  • polițistelor
vocativ singular
plural
Intrare: polițist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polițist
  • polițistul
  • polițistu‑
plural
  • polițiști
  • polițiștii
genitiv-dativ singular
  • polițist
  • polițistului
plural
  • polițiști
  • polițiștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)