11 definiții pentru polițist (adj.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLIȚIST, -Ă, polițiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ◊ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) a cărui intrigă, desfășurată în ritm alert, e construită de obicei în jurul unei anchete criminalistice sau judiciare. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode coercitive, violente și abuzive. – Din germ. Polizist.
polițist, ~ă [At: ALEXI, W. / Pl: ~iști, ~e / E: ger Polizist] 1 sm Agent de poliție (1) Si: (rar) polisman, (iuz) polițai (3), (îrg) polițar. 2 sm (Pgn) Funcționar de poliție (1). 3-4 a Care aparține (poliției (1) sau) polițistului (1) Si: polițienesc (1-2). 4-5 a Privitor (la poliție (1) sau) la polițist (1) Si: polițienesc (3-4). 6-7 a Care este specific (poliției (1) sau) polițistului (1) Si: polițienesc (5-6). 8 a (D. filme, romane etc.) Care înfățișează fapte criminale misterioase și complicate, al căror secret este descoperit prin ingeniozitatea unui polițist (1) sau a unui detectiv. 9 a (D. state, regimuri politice etc.) Care se sprijină pe poliție (1) și pe jandarmerie, exercitându-și puterea prin metode violente și abuzive.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIȚIST, -Ă, polițiști, -ste, s. m., adj. 1. S. m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ◊ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
POLIȚIST3, -Ă, polițiști, -ste, adj. 1. De poliție; polițienesc. ◊ Roman polițist = roman în care se înfățișează afaceri criminale foarte complicate și, de obicei, neverosimile, care pînă la urmă sînt descurcate prin ingeniozitatea unui polițist. Am citit un roman polițist, o idioție complicată, SADOVEANU, A. L. 25. 2. (Despre state și despre regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie, care își exercită puterea prin metode samavolnice, îngrădind libertățile publice sau particulare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLIȚIST I. s. m. agent, funcționar de poliție (1). II. adj. 2. de poliție, polițienesc. 2. care își exercită puterea cu sprijinul poliției. ♦ roman (sau film) ~ = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale; polisier. (< germ. Polizist)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POLIȚIST1 ~stă (~ști, ~ste) 1) v. POLIȚIENESC. 2) (despre state și forme de guvernământ) Care își exercită puterea prin metode samavolnice, sprijinindu-se pe poliție. 3) (despre filme, romane etc.) Care are un subiect ce se desfășoară în jurul unei anchete, a unei urmăriri judiciare. /<germ. Polizist
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
polițist adj. m., s. m., pl. polițiști; adj. f., s. f. polițistă, pl. polițiste
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
polițist adj. m., s. m., pl. polițiști; adj. f., s. f. polițistă, pl. polițiste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
polițist s. m., adj. m., pl. polițiști; f. sg. polițistă, pl. polițiste
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POLIȚIST adj. v. polițienesc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
polițist adj. v. POLIȚIENESC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A6) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
polițist, polițistăadjectiv
- 1. Polițienesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00sinonime: polițienesc
- 1.1. Roman (sau film) polițist = roman (sau film) a cărui intrigă, desfășurată în ritm alert, e construită de obicei în jurul unei anchete criminalistice sau judiciare. DEX '09 DLRLC MDN '00sinonime: polisier
- Am citit un roman polițist, o idioție complicată. SADOVEANU, A. L. 25. DLRLC
-
-
- 2. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode coercitive, violente și abuzive. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:
- Polizist DEX '09 DEX '98 MDN '00