opțiuni
  • info
3 intrări
8 definiții

Explicative DEX

POLENIZATOR, polenizatori, s. m. (Bot.) Plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [Var.: (rar) polinizator s. m.] – Poleniza + suf. -tor.

polenizator sm [At: DEX / V: ~lin~ / Pl: ~i / E: poleniza + -tor] Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altei varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora.

POLENIZATOR, polenizatori, s. m. Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [Var.: (rar) polinizator s. m.] – Poleniza + suf. -tor.

POLENIZATOR, -OARE I. adj., s. n. (factor, agent) care asigură polenizare. II. s. m.[1] plantă al cărei polen fecundează florile altor plante. (< fr. pollinisateur) corectat(ă)

  1. În original, contrar tuturor celorlalte surse: s. n. — cata

POLINIZATOR s. m. v. polenizator.

POLINIZATOR s. m. v. polenizator.

Ortografice DOOM

polenizator s. m., pl. polenizatori

polenizator s. m., pl. polenizatori

polenizator s. m., pl. polenizatori

Intrare: polenizator (adj.)
polenizator3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polenizator
  • polenizatorul
  • polenizatoru‑
  • polenizatoare
  • polenizatoarea
plural
  • polenizatori
  • polenizatorii
  • polenizatoare
  • polenizatoarele
genitiv-dativ singular
  • polenizator
  • polenizatorului
  • polenizatoare
  • polenizatoarei
plural
  • polenizatori
  • polenizatorilor
  • polenizatoare
  • polenizatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: polenizator (agent)
polenizator2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polenizator
  • polenizatorul
  • polenizatoru‑
plural
  • polenizatoare
  • polenizatoarele
genitiv-dativ singular
  • polenizator
  • polenizatorului
plural
  • polenizatoare
  • polenizatoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: polenizator (plantă)
polenizator1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polenizator
  • polenizatorul
  • polenizatoru‑
plural
  • polenizatori
  • polenizatorii
genitiv-dativ singular
  • polenizator
  • polenizatorului
plural
  • polenizatori
  • polenizatorilor
vocativ singular —
plural —
polinizator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polinizator
  • polinizatorul
  • polinizatoru‑
plural
  • polinizatori
  • polinizatorii
genitiv-dativ singular
  • polinizator
  • polinizatorului
plural
  • polinizatori
  • polinizatorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

polenizator, polenizatoaresubstantiv neutru
polenizator, polenizatoareadjectiv

  • 1. (Factor, agent) care asigură polenizare. MDN '00
etimologie:

polenizator, polenizatorisubstantiv masculin

  • 1. botanică Plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Poleniza + -tor. DEX '09 DEX '98
  • pollinisateur MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.