7 definiții pentru polenizator polinizator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLENIZATÓR, polenizatori, s. m. (Bot.) Plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [Var.: (rar) polinizatór s. m.] – Poleniza + suf. -tor.

polenizator sm [At: DEX / V: ~lin~ / Pl: ~i / E: poleniza + -tor] Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altei varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora.

POLENIZATÓR, polenizatori, s. m. Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [Var.: (rar) polinizatór s. m.] – Poleniza + suf. -tor.

POLENIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. n. (factor, agent) care asigură polenizare. II. s. n. plantă al cărei polen fecundează florile altor plante. (< fr. pollinisateur)

POLINIZATÓR s. m. v. polenizator.

POLINIZATÓR s. m. v. polenizator.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polenizatór s. m., pl. polenizatóri

polenizatór s. m., pl. polenizatóri

Intrare: polenizator
polenizator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polenizator
  • polenizatorul
  • polenizatoru‑
plural
  • polenizatori
  • polenizatorii
genitiv-dativ singular
  • polenizator
  • polenizatorului
plural
  • polenizatori
  • polenizatorilor
vocativ singular
plural
polinizator substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polinizator
  • polinizatorul
  • polinizatoru‑
plural
  • polinizatori
  • polinizatorii
genitiv-dativ singular
  • polinizator
  • polinizatorului
plural
  • polinizatori
  • polinizatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)