7 definiții pentru polenizator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLENIZATÓR, polenizatori, s. m. (Bot.) Plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [Var.: (rar) polinizatór s. m.] – Poleniza + suf. -tor.
polenizator sm [At: DEX / V: ~lin~ / Pl: ~i / E: poleniza + -tor] Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altei varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLENIZATÓR, polenizatori, s. m. Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [Var.: (rar) polinizatór s. m.] – Poleniza + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POLENIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. n. (factor, agent) care asigură polenizare. II. s. m.[1] plantă al cărei polen fecundează florile altor plante. (< fr. pollinisateur) corectată
- În original, contrar tuturor celorlalte surse: s. n. — cata
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POLINIZATÓR s. m. v. polenizator.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLINIZATÓR s. m. v. polenizator.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
polenizator s. m., pl. polenizatori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polenizatór s. m., pl. polenizatóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
polenizator, polenizatorisubstantiv masculin
- 1. Plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- Poleniza + sufix -tor. DEX '09 DEX '98
- pollinisateur MDN '00