POLENIZATÓR, polenizatori, s. m. (Bot.) Plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [Var.: (rar) polinizatór s. m.] – Poleniza + suf. -tor.

polenizator sm [At: DEX / V: ~lin~ / Pl: ~i / E: poleniza + -tor] Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altei varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora.

POLENIZATÓR, polenizatori, s. m. Varietate de pom, de arbust sau de altă plantă al cărei polen fecundează florile altor varietăți, din aceeași specie sau din altă specie, asigurând fertilitatea acestora. [Var.: (rar) polinizatór s. m.] – Poleniza + suf. -tor.

POLENIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. n. (factor, agent) care asigură polenizare. II. s. n. plantă al cărei polen fecundează florile altor plante. (< fr. pollinisateur)

polenizatór s. m., pl. polenizatóri

polenizatór s. m., pl. polenizatóri