O definiție pentru polenizator (agent)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLENIZATOR, -OARE I. adj., s. n. (factor, agent) care asigură polenizare. II. s. m.[1] plantă al cărei polen fecundează florile altor plante. (< fr. pollinisateur) corectat(ă)
- În original, contrar tuturor celorlalte surse: s. n. — cata
Intrare: polenizator (agent)
polenizator2 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
polenizator, polenizatoaresubstantiv neutru polenizator, polenizatoareadjectiv
- 1. (Factor, agent) care asigură polenizare. MDN '00
etimologie:
- pollinisateur MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.