2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polenizare sf [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2395 / V: (înv) ~lin~ / Pl: ~zări / E: poleniza] Transportare a polenului1 (1) de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului, pentru a produce fecundația Si: (rar) polenizație.

POLENIZÁRE, polenizări, s. f. Acțiunea de a poleniza; fenomen care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului; polenizație. [Var.: (rar) polinizáre s. f.] – V. poleniza.

POLENIZÁRE, polenizări, s. f. Acțiunea de a poleniza; fenomen care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului; polenizație. [Var.: (rar) polinizáre s. f.] – V. poleniza.

POLENIZÁRE, polenizări, s. f. Transportul (natural sau artificial) al polenului la organul femel; procesul de fecundație la flori. Metoda miciurinistă a polenizării suplimentare aplicată pe scară largă a dat importante sporuri de producție.

POLENIZÁRE s.f. Transport natural sau artificial al polenului pe stigmat; prima fază a procesului de fecundare a florii; polenizație. [După fr. pollinisation].

POLENIZÁRE s. f. transport al polenului de pe stamine pe stigmat; polenizație. (< poleniza)

POLENIZÁRE ~ări f. 1) v. A POLENIZA. 2) Fenomen constând în transportul (natural sau artificial) al polenului de pe stamine pe pistilul florilor. /v. a poleniza

poleniza vt [At: LTR2 XVIII, 20 / Pzi: ~zez / E: polen1 + -iza] (C. i. plante) A transporta polenul (1) de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului, pentru a produce fecundația.

polinizare sf vz polenizare

POLENIZÁ, polenizez, vb. I. Tranz. A transporta polenul de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (pentru a produce fecundația). – Polen + suf. -iza.

POLENIZÁ, polenizez, vb. I. Tranz. A transporta polenul de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (pentru a produce fecundația). – Polen + suf. -iza.

POLINIZÁRE s. f. v. polenizare.

POLINIZÁRE s. f. v. polenizare.

POLENIZÁ, polenizez, vb. I. Tranz. A transporta polenul la organul femel.

POLENIZÁ vb. I. tr. A fecunda floarea prin transportul polenului la organul femel. [< polen + -iza].

POLENIZÁ vb. tr. a face polenizarea unei flori. (< polen + -iza)

A POLENIZÁ ~éz tranz. (plante) A fecunda transportând polenul de pe stamine pe pistilul florilor. /polen + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polenizáre s. f., g.-d. art. polenizắrii; pl. polenizắri

polenizáre s. f., g.-d. art. polenizării; pl. polenizări

polenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 polenizeáză

polenizá vb., ind. prez. 1 sg. polenizéz, 3 sg. și pl. polenizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. polenizéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLENIZÁRE s. (rar) polenizație.

POLENIZARE s. (rar) polenizație.

arată toate definițiile

Intrare: polenizare
polenizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polenizare
  • polenizarea
plural
  • polenizări
  • polenizările
genitiv-dativ singular
  • polenizări
  • polenizării
plural
  • polenizări
  • polenizărilor
vocativ singular
plural
polinizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polinizare
  • polinizarea
plural
  • polinizări
  • polinizările
genitiv-dativ singular
  • polinizări
  • polinizării
plural
  • polinizări
  • polinizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: poleniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poleniza
  • polenizare
  • polenizat
  • polenizatu‑
  • polenizând
  • polenizându‑
singular plural
  • polenizea
  • polenizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polenizez
(să)
  • polenizez
  • polenizam
  • polenizai
  • polenizasem
a II-a (tu)
  • polenizezi
(să)
  • polenizezi
  • polenizai
  • polenizași
  • polenizaseși
a III-a (el, ea)
  • polenizea
(să)
  • polenizeze
  • poleniza
  • poleniză
  • polenizase
plural I (noi)
  • polenizăm
(să)
  • polenizăm
  • polenizam
  • polenizarăm
  • polenizaserăm
  • polenizasem
a II-a (voi)
  • polenizați
(să)
  • polenizați
  • polenizați
  • polenizarăți
  • polenizaserăți
  • polenizaseți
a III-a (ei, ele)
  • polenizea
(să)
  • polenizeze
  • polenizau
  • poleniza
  • polenizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)