2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLENIZÁRE, polenizări, s. f. Acțiunea de a poleniza; fenomen care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului; polenizație. [Var.: (rar) polinizáre s. f.] – V. poleniza.

POLENIZÁRE, polenizări, s. f. Acțiunea de a poleniza; fenomen care constă în transportul polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului; polenizație. [Var.: (rar) polinizáre s. f.] – V. poleniza.

POLENIZÁRE, polenizări, s. f. Transportul (natural sau artificial) al polenului la organul femel; procesul de fecundație la flori. Metoda miciurinistă a polenizării suplimentare aplicată pe scară largă a dat importante sporuri de producție.

POLENIZÁRE s.f. Transport natural sau artificial al polenului pe stigmat; prima fază a procesului de fecundare a florii; polenizație. [După fr. pollinisation].

POLENIZÁRE s. f. transport al polenului de pe stamine pe stigmat; polenizație. (< poleniza)

POLENIZÁRE ~ări f. 1) v. A POLENIZA. 2) Fenomen constând în transportul (natural sau artificial) al polenului de pe stamine pe pistilul florilor. /v. a poleniza

POLENIZÁ, polenizez, vb. I. Tranz. A transporta polenul de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (pentru a produce fecundația). – Polen + suf. -iza.

POLENIZÁ, polenizez, vb. I. Tranz. A transporta polenul de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (pentru a produce fecundația). – Polen + suf. -iza.

POLINIZÁRE s. f. v. polenizare.

POLINIZÁRE s. f. v. polenizare.

POLENIZÁ, polenizez, vb. I. Tranz. A transporta polenul la organul femel.

POLENIZÁ vb. I. tr. A fecunda floarea prin transportul polenului la organul femel. [< polen + -iza].

POLENIZÁ vb. tr. a face polenizarea unei flori. (< polen + -iza)

A POLENIZÁ ~éz tranz. (plante) A fecunda transportând polenul de pe stamine pe pistilul florilor. /polen + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polenizáre s. f., g.-d. art. polenizắrii; pl. polenizắri

polenizáre s. f., g.-d. art. polenizării; pl. polenizări

polenizá (a ~) vb., ind. prez. 3 polenizeáză

polenizá vb., ind. prez. 1 sg. polenizéz, 3 sg. și pl. polenizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. polenizéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLENIZÁRE s. (rar) polenizație.

POLENIZARE s. (rar) polenizație.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POLENIZÁRE (< poleniza) s. f. Proces de natură fizico-mecanică, întâlnit numai la plantele cu flori, care constă în transferul polenului, prin diferite mijloace, de pe anterele staminelor androceului pe stigmat. P. poate fi: directă (autogamă, homogamă, autopolenizare), caracteristică plantelor hermafrodite, în care polenul de pe antere trece pe stigmatul aceleiași flori (propriu-zisă) sau pe stigmatul altei flori din aceiași inflorescență (geitonogamă); indirectă (alogamă, heterogamă, încrucișată), în care polenul de pe anterele unei flori trece pe stigmatul altei flori de pe alt individ. Transferul de polen este efectuat de vânt (p. anemofilă), de apă (p. hidrofilă) sau de animale (p. zoofilă), și anume: de păsări (p. ornitofilă), insecte (p. entomofilă), lilieci (p. chiropterofilă), melci (p. malacofilă) etc.

Intrare: polenizare
polenizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polenizare
  • polenizarea
plural
  • polenizări
  • polenizările
genitiv-dativ singular
  • polenizări
  • polenizării
plural
  • polenizări
  • polenizărilor
vocativ singular
plural
polinizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polinizare
  • polinizarea
plural
  • polinizări
  • polinizările
genitiv-dativ singular
  • polinizări
  • polinizării
plural
  • polinizări
  • polinizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: poleniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poleniza
  • polenizare
  • polenizat
  • polenizatu‑
  • polenizând
  • polenizându‑
singular plural
  • polenizea
  • polenizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polenizez
(să)
  • polenizez
  • polenizam
  • polenizai
  • polenizasem
a II-a (tu)
  • polenizezi
(să)
  • polenizezi
  • polenizai
  • polenizași
  • polenizaseși
a III-a (el, ea)
  • polenizea
(să)
  • polenizeze
  • poleniza
  • poleniză
  • polenizase
plural I (noi)
  • polenizăm
(să)
  • polenizăm
  • polenizam
  • polenizarăm
  • polenizaserăm
  • polenizasem
a II-a (voi)
  • polenizați
(să)
  • polenizați
  • polenizați
  • polenizarăți
  • polenizaserăți
  • polenizaseți
a III-a (ei, ele)
  • polenizea
(să)
  • polenizeze
  • polenizau
  • poleniza
  • polenizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)