polenizare sf [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2395 / V: (înv) ~lin~ / Pl: ~zări / E: poleniza] Transportare a polenului¹ (1) de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului, pentru a produce fecundația Si: (rar) polenizație.

POLENIZARE, polenizări, s. f. Transportul (natural sau artificial) al polenului la organul femel; procesul de fecundație la flori. Metoda miciurinistă a polenizării suplimentare aplicată pe scară largă a dat importante sporuri de producție.

POLENIZARE s.f. Transport natural sau artificial al polenului pe stigmat; prima fază a procesului de fecundare a florii; polenizație. [După fr. pollinisation].

POLENIZARE s. f. transport al polenului de pe stamine pe stigmat; polenizație. (< poleniza)

POLENIZARE ~ări f. 1) v. A POLENIZA. 2) Fenomen constând în transportul (natural sau artificial) al polenului de pe stamine pe pistilul florilor. /v. a poleniza

polinizare sf vz polenizare

polenizare s. f., g.-d. art. polenizării; pl. polenizări

polenizare s. f., g.-d. art. polenizării; pl. polenizări

polenizare s. f., g.-d. art. polenizării; pl. polenizări

POLENIZÁRE (< poleniza) s. f. Proces de natură fizico-mecanică, întâlnit numai la plantele cu flori, care constă în transferul polenului, prin diferite mijloace, de pe anterele staminelor androceului pe stigmat. P. poate fi: directă (autogamă, homogamă, autopolenizare), caracteristică plantelor hermafrodite, în care polenul de pe antere trece pe stigmatul aceleiași flori (propriu-zisă) sau pe stigmatul altei flori din aceiași inflorescență (geitonogamă); indirectă (alogamă, heterogamă, încrucișată), în care polenul de pe anterele unei flori trece pe stigmatul altei flori de pe alt individ. Transferul de polen este efectuat de vânt (p. anemofilă), de apă (p. hidrofilă) sau de animale (p. zoofilă), și anume: de păsări (p. ornitofilă), insecte (p. entomofilă), lilieci (p. chiropterofilă), melci (p. malacofilă) etc.

POLENIZARE s. (rar) polenizație.

POLENIZARE s. (rar) polenizație.