POLENIZAȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului pentru a produce fecundația la flori; proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizație s. f.] – După fr. pollinisation.

polenizație sf [At: ENC. AGR. / V: ~lin~ / Pl: ~ii / E: fr pollinisation] (Rar) Polenizare.

POLENIZAȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (având ca rezultat fecundația la flori); proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizație s. f.] – După fr. pollinisation.

POLENIZAȚIE s.f. Polenizare. [Gen. -iei, var. polinizație s.f. / cf. fr. pollinisation].

POLENIZAȚIE s. f. polenizare. (< fr. pollinisation)

polinizație sf vz polenizație

POLINIZAȚIE s.f. v. polenizație.

polenizație (desp. -ți-e) s. f., art. polenizația (desp. -ți-a), g.-d. art. polenizației; pl. polenizații, art. polenizațiile (desp. -ți-i-)

polenizație (-ți-e) s. f., art. polenizația (-ți-a), g.-d. art. polenizației; pl. polenizații, art. polenizațiile (-ți-i-)

polenizație s. f. (sil. -ți-e), art. polenizația (sil. -ți-a), g.-d. art. polenizației; pl. polenizații, art. polenizațiile (sil. -ți-i-)

POLENIZAȚIE s. v. polenizare.

polenizație s. v. POLENIZARE.