10 definiții pentru polenifer polinifer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polenifer, ~ă a vz polinifer

POLENIFÉR, -Ă adj. v. polinifer.

POLENIFÉR, -Ă adj. care conține polen. (< fr. pollinifère)

POLINIFÉR, -Ă, poliniferi, -e, adj. Care conține polen. – Din fr. pollinifère.

POLINIFÉR, -Ă, poliniferi, -e, adj. Care conține polen. – Din fr. pollinifère.

polinifer, ~ă a [At: DN2 / V: ~len~ / Pl: ~i, ~e / E: fr pollinifère] 1 Care conține polen1 (1). 2 Care transportă polen1 (1).

POLINIFÉR, -Ă adj. Care conține polen. [Var. polenifer, -ă adj. / < fr. pollinifère, cf. lat. pollen – polen, ferre – a purta].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polenifér adj. m., pl. poleniféri; f. poleniféră, pl. polenifére

polenifér adj. m., pl. poleniféri; f. sg. poleniféră, pl. polenifére

polinifér adj. m., pl. poliniféri; f. sg. poliniféră, pl. polinifére


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POLINI- „polen”. ◊ L. pollen, pollinis „pulbere, făină” > fr. pollini-, engl. id. > rom. polini-.~fer (v. -fer), adj., care poartă, care conține polen; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu polen.

Intrare: polenifer
polenifer adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polenifer
  • poleniferul
  • poleniferu‑
  • polenife
  • polenifera
plural
  • poleniferi
  • poleniferii
  • polenifere
  • poleniferele
genitiv-dativ singular
  • polenifer
  • poleniferului
  • polenifere
  • poleniferei
plural
  • poleniferi
  • poleniferilor
  • polenifere
  • poleniferelor
vocativ singular
plural
polinifer adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polinifer
  • poliniferul
  • poliniferu‑
  • polinife
  • polinifera
plural
  • poliniferi
  • poliniferii
  • polinifere
  • poliniferele
genitiv-dativ singular
  • polinifer
  • poliniferului
  • polinifere
  • poliniferei
plural
  • poliniferi
  • poliniferilor
  • polinifere
  • poliniferelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polenifer polinifer

  • 1. Care conține polen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: