8 definiții pentru polemologie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLEMOLOGIE s. f. Ramură a științelor politice care studiază războaiele ca fenomen sociologic. – Din fr. polémologie.
POLEMOLOGIE s. f. Ramură a științelor politice care studiază războaiele ca fenomen sociologic. – Din fr. polémologie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
polemologie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr polémologie] Știință care studiază cauzele izbucnirii războiului, diferitele forme sub care se manifestă acesta ca fenomen social, funcțiile și efectele sale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEMOLOGIE s.f. Disciplină care studiază cauzele războaielor, diferitele forme sub care se manifestă războiul ca fenomen social, funcțiunile și efectele sale, cu scopul de a trage concluzii asupra evitării războaielor. [Ge. -iei. / < fr. polémologie, cf. gr. polemos – război, logos – știință].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLEMOLOGIE s. f. studiu științific al războaielor ca fenomene sociale, al cauzelor, efectelor, forțelor motrice, obiectivelor și funcțiilor lor. (< fr. polémologie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polemologie s. f. ◊ „Polemologia reprezintă un «capitol al sociologiei» de dată relativ recentă.” Sc. 12 I 78 p. 4. ◊ „Polemologie. Termenul, ca atare, a fost creat la sfârșitul anilor ’50 de Gaston Bouthoul, pentru a desemna un «nou capitol al sociologiei»: studiului științific al războiului.” Cont. 10 III 78 p. 2. ◊ „Un loc aparte îl ocupă în ansamblul științei, sau științelor păcii polemologia, care își propune să analizeze căile de limitare și eradicare a conflictelor și războaielor. Pe plan concret, polemologia are menirea să cerceteze dinamica, morfologia, dezvoltarea și soluționarea tensiunilor și diferendelor dintre grupuri de state sau dintre state individuale.” Fl. 8 II 85 p. 31 (din fr. polémologie, engl. polemology, it. polemologia; DMN 1949, BD 1968, DPN 1970; Th. Hristea în R.lit. 11 XI 76 p. 9; D.Filoz.; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
polemologie s. f., g.-d. art. polemologiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
POLEMO- „război, luptă”. ◊ gr. polemos „bătălie, luptă” > fr. polémo-, engl. id. > rom. polemo-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază războiul ca fenomen social.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
POLEMOLOGÍE (< fr.; {s} gr. polemos „război” + logos „știință”) s. f. Ramură a științei politice având ca obiect studiul războaielor ca fenomen social, al cauzelor, efectelor, obiectivelor și funcțiilor lor, cu scopul înlăturării acestora din viața societății. Conceptul a fost stabilit (1945) de sociologul francez Gaston Bouthoul, fondatorul unui institut francez de specialitate.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
polemologiesubstantiv feminin
- 1. Ramură a științelor politice care studiază războaiele ca fenomen sociologic. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Disciplină care studiază cauzele războaielor, diferitele forme sub care se manifestă războiul ca fenomen social, funcțiunile și efectele sale, cu scopul de a trage concluzii asupra evitării războaielor. DN
- diferențiere Studiu științific al războaielor ca fenomene sociale, al cauzelor, efectelor, forțelor motrice, obiectivelor și funcțiilor lor. MDN '00
-
etimologie:
- polémologie DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
- polemos – război, logos – știință DN