3 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLEÁC, -Ă, poleci, -ce, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Polonez. [Pl. și: (m.) poleaci] – Din pol. polak, ucr., rus., sb. poljak.

poleac, ~ă [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 324 / V: (reg) ~ah, ~lac / Pl: ~eci, ~ece / E: pn Polak, ucr, rs поляк] 1-9 smf, a (Îrg) Polonez (1-9). 10 smf (Buc) Persoană care are un defect de vorbire. 11 smf (Reg) Reformat2.

POLEÁC, -Ă, poleaci, -ce, s. m. și f., adj. (Înv. și reg.) Polonez. – Din pol. polak, ucr., rus., scr. poljak.

POLEÁC, poleci, s. m. (Învechit și regional) Polon, polonez.

poleác, -ă s., pl. ecĭ, ece (rut. Póleak, rus. Poleák, pol. Polak). Est. Polon, Leah. V. și Rusneac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poleac (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. poleci; adj. f., s. f. poleacă, pl. polece

poleác s. m., adj. m., pl. poléci; f. sg. poleácă, g.-d. art. polécei, pl. poléce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POLEÁC s., adj. v. polon, polonez.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poleác (poléci), s. m. – Polonez. Sl. poljakŭ, cf. sb., cr., slov., rus. poljak. Înv., modern. polon, adj. (polonez) din lat. polonus, sec. XIV, și polonez, s. m.Der. polcă, s. f. (Mold., jachetă, pieptar), din pol. polka „poloneză”, cf. rut. poljka „haină lungă” (Tiktin); polcuță, s. f. (Mold., vestă); polecesc, adj. (înv., polon); poloșe (var. polușe), s. f. (oaie de rasă polonă). – Cf. leah.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poleác, -ă, poléci, -ce, adj., s.m. și f. (înv. și reg.) 1. polon, polonez, leșesc. 2. (s.f.) limba poloneză. 3. (s.m. și f.) persoană de origine polonez, polon. 4. (s.f.; în forma: polacă) dans de origine poloneză; polcă. 5. (s.m. și f.; reg.) persoană care are un defect la vorbire. 6. (s.m. și f.) persoană scoasă din evidența militară; reformat.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POLEAC etnic, < ucr. полят „polon”. 1. – Avram (Sur XI). 2. Poleca, Radu (AO V -119); folosit ca poreclă sau ca nume de familie, el poate designa originea.

Intrare: Poleac
Poleac nume propriu
nume propriu (I3)
  • Poleac
Intrare: poleac (adj.)
poleac1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A57)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleac
  • poleacul
  • poleacu‑
  • polea
  • poleaca
plural
  • poleci
  • polecii
  • polece
  • polecele
genitiv-dativ singular
  • poleac
  • poleacului
  • polece
  • polecei
plural
  • poleci
  • polecilor
  • polece
  • polecelor
vocativ singular
plural
polac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poleah
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: poleac (s.m.)
substantiv masculin (M37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poleac
  • poleacul
  • poleacu‑
plural
  • poleci
  • polecii
genitiv-dativ singular
  • poleac
  • poleacului
plural
  • poleci
  • polecilor
vocativ singular
  • poleacule
  • polece
plural
  • polecilor
polac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poleah
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poleac, poleaadjectiv
poleac, polecisubstantiv masculin
polea, polecesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.