8 definiții pentru polder


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓLDER, poldere, s. n. Nume dat în Olanda unei porțiuni joase de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare. – Din germ. Polder.

PÓLDER, poldere, s. n. Nume dat în Olanda unei porțiuni joase de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare. – Din germ. Polder.

PÓLDER s.n. (Geol.) Sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării; marșă. [< fr., ol. polder, germ. Polder].

PÓLDER s. n. porțiune joasă de uscat formată de depunerile rămase după retragerea apelor mării; marșă. (< germ. Polder)

pólder s. n. Porțiune de pământ smulsă mării prin îndiguire ◊ „Pompa a fost folosită pentru a scoate apă de mare de pe un polder (teren recuperat din mare) de 1500 hectare, precizează ziarul «Le Monde».” Sc. 21 VI 83 p. 3 (din fr., ol. polder, germ. Polder; cuv. este mai vechi în română, cel puțin din anii ’30)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pólder s. n., pl. póldere


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÓLDER (< germ. {i}) s. m. Nume dat unei porțiuni joase de uscat, smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare, pentru a fi folosită în agricultură. Termenul a fost utilizat inițial în Olanda, unde astfel de lucrări s-au făcut de mult timp și pe mari întinderi. Există însă tendința de a fi extins și la alte situații, mai mult sau mai puțin similare, de ex. pentru suprafețele îndiguite din lunca Dunării.

Intrare: polder
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polder
  • polderul
  • polderu‑
plural
  • poldere
  • polderele
genitiv-dativ singular
  • polder
  • polderului
plural
  • poldere
  • polderelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)