polder sn [At: SADOVEANU, O. IX, 219 / Pl: ~e / E: ger Polder] 1 Denumire dată în Olanda unei porțiuni joase de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare. 2 Sol format de depunerile rămase în urma retragerii apelor fluviilor sau ale râurilor, a secării bălților etc.