14 definiții pentru polc

din care

Explicative DEX

POLC, polcuri, s. n. Unitate militară în Țările Române, la sfârșitul Evului Mediu, corespunzătoare regimentului. – Din ucr., rus. polk.

polc sn [At: URECHE, L. 138 / Pl: ~uri / E: ucr, rs полк] 1 (Înv) Unitate militară în țările române, la sfârșitul Evului Mediu, corespunzătoare regimentului de mai târziu. 2 (Îvr) Legiune în armata romană.

POLC, polcuri, s. n. Unitate militară în țările române, la sfârșitul evului mediu, corespunzătoare regimentului. – Din ucr., rus. polk.

POLC, polcuri, s. n. (Învechit) Regiment. Un polc de călăreți s-arătă în capul Măgurei. DELAVRANCEA, S. 201. În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni. KOGĂLNICEANU, S. 44.

POLC ~uri n. (în Moldova medievală) Subdiviziune militară, corespunzătoare regimentului, în care se grupau oștenii țării în timp de război. /<rus. polk

polc n. regiment (învechit): un polc de călăreți. [Rus. POLKŬ].

polc n., pl. urĭ (rus. polk. V. pîlc). Vechĭ. Regiment.

Ortografice DOOM

polc (înv.) s. n., pl. polcuri

polc (înv.) s. n., pl. polcuri

polc s. n., pl. polcuri

Enciclopedice

POLC v. pâlc.

Sinonime

POLC s. v. legiune, regiment.

polc s. v. LEGIUNE. REGIMENT.

Regionalisme / arhaisme

POLC s.n. (Mold.) 1. Veche unitate militară, corespunzătoare regimentului de mai tîrziu. A: S-au schimbat polcurile, de au intrat oastea proaspătă in cetate. PSEUDO-COSTIN, 29v. Aflară că vine un polc al rușilor de la Plescovie. VP; 55r; cf. URECHE; NECULCE; PSEUDO-MUSTE. // B: Polcurile taberii lui Ruvim. BIBLlA (1688). 2. Legiune romană. Antonie Frian acelui întîi deregătoriului a darcomanilor, a ulpiianilor, a lui Traian, a sarmaților oroșan, sabinul, purcătoriu a treisprădzece polcuri, au vieluil ani 30. NCL I, 49. Din polcurile și coloniile (adecă sloboziile), pre carile Traian... li-au adus in Dachia, valahii aceștia să trag. CANTEMIR, HR.; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr., rus. polk. Vezi și polcovnic. Cf. o r t a.

Intrare: polc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polc
  • polcul
  • polcu‑
plural
  • polcuri
  • polcurile
genitiv-dativ singular
  • polc
  • polcului
plural
  • polcuri
  • polcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

polc, polcurisubstantiv neutru

  • 1. Unitate militară în Țările Române, la sfârșitul Evului Mediu, corespunzătoare regimentului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Un polc de călăreți s-arătă în capul Măgurei. DELAVRANCEA, S. 201. DLRLC
    • format_quote În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni. KOGĂLNICEANU, S. 44. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.