2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODMÉT, podmeturi, s. n. (Reg.) Momeală, nadă. [Pl. și: podmete] – Din sl. podŭmetŭ.

PODMÉT, podmeturi, s. n. (Reg.) Momeală, nadă. [Pl. și: podmete] – Din sl. podŭmetŭ.

podmet sn [At: POLIZU / V: potm~ / Pl: ~uri, ~e / E: slv подъмєтъ] 1 (Înv) Ciucure. 2 (Trs; înv) Nadă1.

PODMÉT s. n. (Regional) Momeală, nadă.

podmet n. momeală. [Slav. PODŬMETŬ, moț, fir (rus. PODMETŬ, aruncare pe d’asupra, băgare pe ascuns)].

podmét și potmét n., pl. urĭ (vsl. podŭmetŭ, cĭucure, d. podŭ-mesti, a zăcea, rus. podmëtka, pingea, talpă noŭă, podméstĭ, podmetátĭ, a arunca dedesupt, a da în colo măturînd. V. predmet, omăt). Vest. Rar. Momeală, nadă, lucru care momește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podmét (reg.) s. n., pl. podméturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PODMÉT s. v. amorsă, momeală, nadă.

podmet s. v. AMORSĂ. MOMEALĂ. NADĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

podmét (podméturi), s. n. – Nadă, momeală. Sl. podŭmetŭ, atestat numai cu sensul de „plasă”, dar care trebuie să fi însemnat și „ceea ce este depus”, din podŭmesti „a sta întins”, cf. rus. podmet „acțiunea de a arunca” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 189; Conev 98). De aici și pogmată, s. f. (Maram., fir care închide gîtul cămășii), în loc de *podmată, cf. sb. podmetača „zăvor, ivăr”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

podmét, podméturi, s.n. (înv. și reg.) 1. momeală, nadă. 2. ciucure.

Intrare: podmet (pl. -e)
podmet (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podmet
  • podmetul
  • podmetu‑
plural
  • podmete
  • podmetele
genitiv-dativ singular
  • podmet
  • podmetului
plural
  • podmete
  • podmetelor
vocativ singular
plural
Intrare: podmet (pl. -uri)
podmet (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podmet
  • podmetul
  • podmetu‑
plural
  • podmeturi
  • podmeturile
genitiv-dativ singular
  • podmet
  • podmetului
plural
  • podmeturi
  • podmeturilor
vocativ singular
plural
potmet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)