Definiția cu ID-ul 505202:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
podmet (podmeturi), s. n. – Nadă, momeală. Sl. podŭmetŭ, atestat numai cu sensul de „plasă”, dar care trebuie să fi însemnat și „ceea ce este depus”, din podŭmesti „a sta întins”, cf. rus. podmet „acțiunea de a arunca” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 189; Conev 98). De aici și pogmată, s. f. (Maram., fir care închide gîtul cămășii), în loc de *podmată, cf. sb. podmetača „zăvor, ivăr”.