4 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODÍT1 s. n. Podire. – V. podi.

PODÍT1 s. n. Podire. – V. podi.

PODÍT2, -Ă, podiți, -te, adj. (Despre încăperi) Cu pardoseală; (despre străzi) pavat (cu scânduri). – V. podi.

PODÍT2, -Ă, podiți, -te, adj. (Despre încăperi) Cu pardoseală; (despre străzi) pavat (cu scânduri). – V. podi.

podit3, ~ă a [At: TEAHA, C. N. 255 / Pl: ~iți, ~e / E: poadă] (Trs; d. lână) De proastă calitate.

podit1 sn [At: I. IONESCU, D. 111 / Pl: (rar) ~uri / E: podi] Pardosire.

podit2, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~iți, ~e / E: podi] Care este acoperit cu scânduri sau cu alt material Si: pardosit.

PODÍT1 s. n. Acțiunea de a podi; podire. Poditul a două odăi. I. IONESCU, D. 111.

PODÍT 2, -Ă, podiți, -te, adj. (Despre încăperi) Cu pardoseală (de scînduri). Ne-a dus departe într-o odaie mare, podită pe jos. CREANGĂ, A. 96.

podit a. așternut cu scânduri: ulițele erau înainte podite cu grinzi de lemn. ║ n. lucrare de a podi.

PODÍ, podesc, vb. IV. Tranz. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri; a pardosi. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). – Din pod.

PODÍ, podesc, vb. IV. Tranz. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri; a pardosi. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor). – Din pod.

podi vt [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 73v/30 / V: ~da / Pzi: ~desc / E: pod1] 1 (Înv; fșa) A construi un pod1 (15) peste o apă. 2 A pune podeaua (1) într-o încăpere. 3 A acoperi cu scânduri Si: a pardosi. 4 (Plu; îf poda) A împinge buștenii cu țapina în râu pentru a construi o plută (1).

podiț sn [At: ALR I, 809/26, 850 / Pl: ~e, ~uri / E: pod1 + -iț] 1-4 (Ban; Olt) Podeț1 (4-7).

PODÍ, podesc, vb. IV. Tranz. A pune o podină, o podea, a pardosi (o încăpere) cu scînduri. Odaia din față era mai mare, podită și mobilată numai cu cîteva mese lungi. REBREANU, I. 32. Schelele se-nfundă în podul grajdului; podul nu-i podit pînă acum. CARAGIALE, O. I 76. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scînduri un șanț sau o săpătură pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor. După ce mai trecem pe o stradelă podită cu scînduri, deoarece dedesubt se lucrează metroul, cotim pentru ultima oară la dreapta. SAHIA, U.R.S.S. 64.

A PODÍ ~ésc tranz. 1) (încăperi, curți etc.) A acoperi cu podea; a pardosi. 2) (șanțuri, săpături) A acoperi cu scânduri pentru a înlesni trecerea. /Din pod

podì v. a așterne cu grinzi de lemn. (V. pod 10].

podésc v. tr. (d. pod saŭ d. sîrb. poditĭ, care vine d. pod, podea). Pardosesc, pavez cu lemn, vorbind de camere orĭ de terase (orĭ de stradele din vechime, care eraŭ pavate cu grinzĭ și scîndurĭ groase).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

podí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podésc, imperf. 3 sg. podeá; conj. prez. 3 podeáscă

podí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. podésc, imperf. 3 sg. podeá; conj. prez. 3 sg. și pl. podeáscă

arată toate definițiile

Intrare: podit (adj.)
podit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podit
  • poditul
  • poditu‑
  • podi
  • podita
plural
  • podiți
  • podiții
  • podite
  • poditele
genitiv-dativ singular
  • podit
  • poditului
  • podite
  • poditei
plural
  • podiți
  • podiților
  • podite
  • poditelor
vocativ singular
plural
Intrare: podit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podit
  • poditul
  • poditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • podit
  • poditului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: podi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • podi
  • podire
  • podit
  • poditu‑
  • podind
  • podindu‑
singular plural
  • podește
  • podiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • podesc
(să)
  • podesc
  • podeam
  • podii
  • podisem
a II-a (tu)
  • podești
(să)
  • podești
  • podeai
  • podiși
  • podiseși
a III-a (el, ea)
  • podește
(să)
  • podească
  • podea
  • podi
  • podise
plural I (noi)
  • podim
(să)
  • podim
  • podeam
  • podirăm
  • podiserăm
  • podisem
a II-a (voi)
  • podiți
(să)
  • podiți
  • podeați
  • podirăți
  • podiserăți
  • podiseți
a III-a (ei, ele)
  • podesc
(să)
  • podească
  • podeau
  • podi
  • podiseră
Intrare: podiț
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podiț
  • podițul
  • podițu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • podiț
  • podițului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

podit (adj.)

  • 1. (Despre încăperi) Cu pardoseală; (despre străzi) pavat (cu scânduri).
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC sinonime: pardosit attach_file un exemplu
    exemple
    • Ne-a dus departe într-o odaie mare, podită pe jos. CREANGĂ, A. 96.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi podi
    surse: DEX '98 DEX '09

podit (s.n.)

etimologie:

  • vezi podi
    surse: DEX '09 DEX '98

podi

  • 1. A pune podea, a acoperi sau a căptuși cu scânduri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pardosi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Odaia din față era mai mare, podită și mobilată numai cu cîteva mese lungi. REBREANU, I. 32.
      surse: DLRLC
    • Schelele se-nfundă în podul grajdului; podul nu-i podit pînă acum. CARAGIALE, O. I 76.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A acoperi (provizoriu) cu scânduri un șanț sau o săpătură (pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • După ce mai trecem pe o stradelă podită cu scînduri, deoarece dedesubt se lucrează metroul, cotim pentru ultima oară la dreapta. SAHIA, U.R.S.S. 64.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • pod
    surse: DEX '98 DEX '09