PODI, podesc, vb. IV. Tranz. A pune o podină, o podea, a pardosi (o încăpere) cu scînduri. Odaia din față era mai mare, podită și mobilată numai cu cîteva mese lungi. REBREANU, I. 32. Schelele se-nfundă în podul grajdului; podul nu-i podit pînă acum. CARAGIALE, O. I 76. ♦ A acoperi (provizoriu) cu scînduri un șanț sau o săpătură pentru a înlesni trecerea oamenilor și a vehiculelor. După ce mai trecem pe o stradelă podită cu scînduri, deoarece dedesubt se lucrează metroul, cotim pentru ultima oară la dreapta. SAHIA, U.R.S.S. 64.