podbal sm [At: COTEANU, PL. 29 / V: (îrg) ~băl, (reg) bobdal, bobdial, ploibar, pobdeal, pocbial, pocdial, ~bală sf, ~beal, ~beală sf, ~bel, ~bial, ~dial, ~dval, poib~, polbag, polb~, polbar^[1] (Pl și: polbaruri) polbeag, polbeal, polbean, polbiag, popdea sf, popdeal, popdele sfp, porb~, porbeal, potb~, potbeal, potmal, potval / Pl: ~i / E: slv *подъбѣлъ] (Bot) 1 Mică plantă erbacee din familia compozitelor, cu rizom cărnos, cu flori galbene care apar înaintea frunzelor, care crește prin locuri umede și abrupte și se folosește în medicină și uneori, în alimentație Si: (reg) brustan, brusturel, limba vecinei, nalbă, păpădie (4), papalungă (2), pătlagină, ropan, ropanior (Tussilago farfara). 2 (Pop; îc) ~-de-minte Arnică (Arnica montana). 3 (Reg; îac) Rotunjoară (Homogyne alpina). 4 (Pop; îc) ~-de-apă Limbariță (Alisma plantago-aquatica). 5 (Reg; șîs podval mare) Brustur (Petasites hibridus). 6 (Reg; îf polbean) Păpădie (Taraxacum officinale). 7 (Reg; îf polbeal) Nufăr (Nuphar luteum). 8 (Reg; îf potbal) Năvalnic (Scolopendrium vulgare). 9 (Reg; lpl; îf popdele) Smirdar (1) (Rhododendron kotschyi). corectat(ă)

PODBAL s. n. Plantă erbacee cu rizom cărnos, cu frunze ieșind direct din acesta, cu flori galbene care apar înaintea frunzelor; crește prin locuri umede și abrupte și se întrebuințează în medicină, frunzele servind uneori și ca aliment (Tussilago Farfara). Într-o clipă masa fu gata: cîteva foi late și rotunde de podbal cu zglăvoace și boișteni uscați pe vatră. HOGAȘ, M. N. 140. – Variante: podbeal (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 273) s. n., podbeală (ODOBESCU, S. II 294) s. f.

PODBEAL, podbeli, s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [Var.: podbal s. m., podbeală s. f.] – Din bg., sb. podbel.

ploibar sm vz podbal

pobdeal sm vz podbal

pocbial sm vz podbal

pocdial sm vz podbal

podbală sf vz podbal

podbăl sm vz podbal

podbeal sm vz podbal

podbeală sf vz podbal

podbel sm vz podbal

podbial sm vz podbal

podial sm vz podbal

podval¹ sm vz podbal

poibal sm vz podbal

polbag sm vz podbal

polbal sm vz podbal

polbar sm vz podbal

polbeag sm vz podbal

polbeal sm vz podbal

polbean sm vz podbal

polbiag sm vz podbal

popdeal sm vz podbal

popdele sfp vz podbal

porbal sm vz podbal

porbeal sm vz podbal

potbal sm vz podbal

potbeal sm vz podbal

potmal sm vz podbal

potval¹ sm vz podbal

PODBEAL, podbeli, s. m. Plantă mică erbacee din familia compozeelor, cu rizom cărnos și flori galbene, folosită în medicină, iar uneori și în alimentație (Tussilago farfara). [Var.: podbal s. m., podbeală s. f.] – Din bg., scr. podbel.

PODBEAL s. n. v. podbal.

PODBEALĂ s. f. v. podbal.

PODBEAL podbeli m. Plantă erbacee cu tulpină erectă, scundă, păroasă, având frunze mari, rotunde, și flori galbene, folosită în scopuri medicinale și alimentare. [Var. podbal] /<bulg., sb. podbel

podbeal n. mică plantă erbacee ale cării frunze sunt întrebuințate ca infuziune în contra tusii, iar din frunzele-i proaspete se fac cataplasme (Tussilago farfara). [Slav. PODBIELŬ].

podbeál (ea dift.) m., pl. elĭ (vsl. podŭbĭelŭ, d. podŭ, dedesupt, și bĭelŭ, alb; bg. rus. podbĭelŭ, sîrb podbel). O mică plantă erbacee din familia compuselor din ale căreĭ florĭ se face ceaĭ contra tusiĭ, a căreĭ rizomă și rădăcină are proprietățĭ amare și sudorifice și din ale căreĭ frunze proaspete se fac cataplazme (tussilágo fárfara). Podbeal de munte, arnică. În nord: podbal.

!podbeal (reg.) s. m., pl. podbeli

podbeal/podbal (reg.) s. m., pl. podbeli

podbeal/podbal s. m., pl. podbeli

podbeal sg.

podbeal (podbeli), s. m. – Plantă, Tussilago farfara, Arnica montana. – Var. podbal. Sl., cf. bg. podbĕl, sb. podbjel, slov. podbel (Cihac, II, 270; Miklosich, Slaw. Elem., 37; Conev 46).

PODBÁL (< bg.) s. m. Mică plantă medicinală erbacee din familia compozitelor, cu rizom cărnos și flori galbene, răspândită în Europa și Asia (Tussilago farfara). Din frunzele tinere se prepară ciorbe și supe. Frunzele și florile au proprietăți diuretice, emoliente și colagoge.

TUSSILAGO L., TUSSILAGO, PODBEAL, fam. Compositae. Gen care are o singură specie Tussilago farfara L. Originară din Africa, Asia, Europa. Înflorește primăvara foarte devreme. Flori aurii, hermafrodite, numeroase, dispuse în capitule. Foliolele involucrului așezate pe un rînd. Tulpină solzoasă cu 1 capitul terminal. Florile discului sînt fertile. Frunze radicale, se dezvoltă mai tîrziu, abia după flori, rotunde, cordiforme sau rotund-reniforme, cu diametrul de cca 20 cm, dințate, albe-tomentoase pe partea inferioară, pețiolate. Fructe, achene cilindrice, 5-10 coaste și prevăzute cu un papus format din peri subțiri, asprii, în număr mare. Plantă erbacee, perenă, mică, cu rizom cărnos.

PODBAL s. v. captalan.

PODBAL s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte v. arnică.

podbal s. v. CAPTALAN.

PODBAL s. (BOT.) 1. (Tussilago farfara) (reg.) păpădie, ropan, ropanior. 2. podbal-de-munte (Arnica montana) = arnică, (reg.) carul-pădurilor, carul-zînelor, țîța-oii, (prin Transilv.) roit.

POPDELE s. pl. v. smirdar.

popdele s. pl. v. SMIRDAR.

podbal (podbeal), podbeli, s.m. (reg.) 1. plantă mică erbacee, din frunzele căreia se face infuzie contra tusei și cataplasme. 2. brustur. 3. păpădie. 4. năvalnic. 5. nufăr. 6. smirdar. 7. pătlagină.

potbal, potbali, (podbal), s.m. – (bot.) Brustur (Tussilago farfara L.). ♦ (med. pop.) Folosit la afecțiunile pulmonare, tuse, dureri de cap, febră tifoidă (Borza, 1968: 173). – Din vsl. podbielǔ (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; MDA).

potbal, -i, s.m. – (bot.) Brustur (Tussilago farfara L.). Folosit în medicina populară la afecțiunile pulmonare, tuse, dureri de cap, febră tifoidă (Borza 1968: 173). – Din sl.