POCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de cărți în care fiecare jucător dispune de cinci cărți, cu care poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru. [Scris și: poker. – Pr.: pocăr] – Din fr., engl. poker.

pocher sn [At: D. ZAMFIRESCU, Î. 63 / V: (fam) ~căr / S și: poker / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr, eg poker] 1 Joc de cărți în care fiecare jucător, dispunând, succesiv, de cinci cărți, poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru. 2 Partidă de poker (1).

POCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de cărți în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru. – Din fr., engl. poker.

POCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de cărți. Într-un salon mare... s-au așezat trei mese verzi de pocher. CAMIL PETRESCU, U. N. 115. Am fost azi-noapte la judecător la un pocher. M-au lăsat lefter. SEBASTIAN, T. 194. Mai fă un pocher, două, și cînd vei fi gata, pornește-o. D. ZAMFIRESCU, R. 63. – Scris și: (după vechea ortografie) poker.

POCHER s.n. Joc de cărți. [Pl. -re, -ruri. / cf. engl., fr. poker].

POCHER s. n. joc de cărți, în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige în diferite combinații. (< ngr., fr. poker, germ. Poker)

POCHER ~e n. Joc de cărți în care fiecare participant, dispunând de 5 cărți, poate să câștige, dacă are într-adevăr combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i facă pe parteneri să creadă în aceasta. /<fr., engl. poker

*pócher n., pl. e (fr. [d. engl.] poker). Un joc de cărțĭ de origine americană.

pocăr sn vz pocher

poker n. joc de cărți, de origină americană.

pocher / (engl.) poker [er pron. ăr] s. n., (partide) pl. pochere/pokere (și: poker mecanic)

pocher / poker [e pron. ă] s. n., pl. pochere / pokere

pocher s. n., pl. pochere

pocher, -re.

poker v. pocher

pocher Dicționarele noastre care inserează cuvîntul (CADE, Scriban, DLRM) nu ezită nici o clipă să-l explice prin franceză, în ciuda diferenței de accentuare. Avînd în vedere că jocurile de cărți intrate la noi în secolul trecut folosesc termeni în marea lor majoritate grecești (conțină, decar, exoflă, protos, rigă, spatie etc.), trebuie să credem că și pocher reproduce pe gr. πόϰερ (vezi totuși și rus., bg. покер).

poker (pokere), s. n. – Joc de cărți. – Var. ortogr. pocher. Fr. poker, din engl. – Der. pocherist, s. m. (jucător de pocher).