14 definiții pentru pocher / poker poker pocăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÓCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de cărți în care fiecare jucător dispune de cinci cărți, cu care poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru. [Scris și: poker.Pr.: pócăr] – Din fr., engl. poker.

pocher sn [At: D. ZAMFIRESCU, Î. 63 / V: (fam) ~căr / S și: poker / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr, eg poker] 1 Joc de cărți în care fiecare jucător, dispunând, succesiv, de cinci cărți, poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru. 2 Partidă de poker (1).

PÓCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de cărți în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru. – Din fr., engl. poker.

PÓCHER, pochere, s. n. Numele unui joc de cărți. Într-un salon mare... s-au așezat trei mese verzi de pocher. CAMIL PETRESCU, U. N. 115. Am fost azi-noapte la judecător la un pocher. M-au lăsat lefter. SEBASTIAN, T. 194. Mai fă un pocher, două, și cînd vei fi gata, pornește-o. ZAMFIRESCU, R. 63. – Scris și: (după vechea ortografie) poker.

PÓCHER s.n. Joc de cărți. [Pl. -re, -ruri. / cf. engl., fr. poker].

PÓCHER s. n. joc de cărți, în care fiecare jucător dispune de cinci cărți cu care poate să câștige în diferite combinații. (< ngr., fr. poker, germ. Poker)

PÓCHER ~e n. Joc de cărți în care fiecare participant, dispunând de 5 cărți, poate să câștige, dacă are într-adevăr combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i facă pe parteneri să creadă în aceasta. /<fr., engl. poker

*pócher n., pl. e (fr. [d. engl.] poker). Un joc de cărțĭ de origine americană.

poker n. joc de cărți, de origină americană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pócher / póker [e pron. ă] s. n., pl. póchere / pókere


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

póker (pókere), s. n. – Joc de cărți. – Var. ortogr. pocher. Fr. poker, din engl.Der. pocherist, s. m. (jucător de pocher).

Intrare: pocher / poker
pocher1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocher
  • pocherul
  • pocheru‑
plural
  • pochere
  • pocherele
genitiv-dativ singular
  • pocher
  • pocherului
plural
  • pochere
  • pocherelor
vocativ singular
plural
  • pronunție: pokăr
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poker
  • pokerul
  • pokeru‑
plural
  • pokere
  • pokerele
genitiv-dativ singular
  • poker
  • pokerului
plural
  • pokere
  • pokerelor
vocativ singular
plural
pocher2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocher
  • pocherul
  • pocheru‑
plural
  • pocheruri
  • pocherurile
genitiv-dativ singular
  • pocher
  • pocherului
plural
  • pocheruri
  • pocherurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocăr
  • pocărul
plural
  • pocăre
  • pocărele
genitiv-dativ singular
  • pocăr
  • pocărului
plural
  • pocăre
  • pocărelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pocher / poker poker pocăr

  • 1. Numele unui joc de cărți în care fiecare jucător dispune de cinci cărți, cu care poate să câștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX diminutive: pocheraș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Într-un salon mare... s-au așezat trei mese verzi de pocher. CAMIL PETRESCU, U. N. 115.
      surse: DLRLC
    • Am fost azi-noapte la judecător la un pocher. M-au lăsat lefter. SEBASTIAN, T. 194.
      surse: DLRLC
    • Mai fă un pocher, două, și cînd vei fi gata, pornește-o. ZAMFIRESCU, R. 63.
      surse: DLRLC

etimologie: