11 definiții pentru poceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCEÁLĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală.

POCEÁLĂ, poceli, s. f. 1. Urâțenie fizică, sluțenie. ◊ Expr. (Arg.) A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l). 2. (Pop.) Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele); spec. epilepsie. – Poci + suf. -eală.

pocea sf [At: CARAGIALE, O. II, 355 / Pl: ~eli / E: poci1 + -eală] 1 (Pfm) Urâțenie fizică Si: hidoșenie, sluțenie. 2 (Arg; îe) A lua la ~ pe cineva A bate foarte tare pe cineva, desfigurându-l. 3 (Mtp) Boală la oameni, provocată de duhuri rele, ființe imaginare, de obicei cu deformări fizice, hemoragii, paralizie etc. Si: (pop) pocit1 (1). 4 (Pop; spc) Epilepsie. 5 (Pfm) Bătaie dată cuiva.

POCEÁLĂ, poceli, s. f. Faptul de a fi pocit; sluțenie, urîțenie. Domnița, gîndindu-se bine la statornicia tină- rului, la bunele lui daruri și la frumoasele lui purtări, nu i-a mai luat seama la poceala trupului și la sluțeniai chipului. CARAGIALE, S. N. 287.

poceálă f. Acțiunea de a poci. Starea ființeĭ saŭ lucruluĭ pocit (uricĭune).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poceálă (pop.) s. f., g.-d. art. pocélii; pl. pocéli

poceálă s. f., g.-d. art. pocélii; pl. pocéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCEÁLĂ s. v. epilepsie, paralizie.

POCEA s. diformitate, hîdoșenie, sluțenie, urîciune, urîțenie, (rar) sluție, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua la poceală expr. a bate foarte tare pe cineva desfigurîndu-l.

Intrare: poceală
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocea
  • poceala
plural
  • poceli
  • pocelile
genitiv-dativ singular
  • poceli
  • pocelii
plural
  • poceli
  • pocelilor
vocativ singular
plural

poceală

  • 1. Urâțenie fizică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sluțenie urâțenie attach_file un exemplu
    exemple
    • Domnița, gîndindu-se bine la statornicia tînărului, la bunele lui daruri și la frumoasele lui purtări, nu i-a mai luat seama la poceala trupului și la sluțenia chipului. CARAGIALE, S. N. 287.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie argou; argotic A lua la poceală (pe cineva) = a bate foarte tare pe cineva (desfigurându-l).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: bate
  • 2. popular Boală a oamenilor (care, după credințele populare, ar fi provocată de duhuri rele).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Poci + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98