2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POCAIÁNIE, pocaianii, s. f. 1. (Înv.) Pocăință. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-.Var.: (înv. și reg.) pocánie s. f.] – Din sl. pokajanije.

POCAIÁNIE, pocaianii, s. f. 1. (Înv.) Pocăință. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-.Var.: (înv. și reg.) pocánie s. f.] – Din sl. pokajanije.

pocaianie sf [At: COD. VOR. 20/9 / P: ~ca-ia~ / V: (îrg) pocanie, (înv) pocaa~, pocăin~[1], (reg) pocaină, poca / Pl: ~ii / E: slv покаꙗниѥ] 1-2 (Înv) Pocăință (1-2). 3-4 (Înv; art) Pocăință (4-5). 5 (Îrg) Penitență. 6 (Îrg; pgn) Pedeapsă. 7 (Îrg) Suferință. 8 (Reg; îf pocaină) Moarte. 9 (Reg; îlv) A-și face de pocaină A se sinucide. 10 (Trs) Seamăn. 11 (Trs) Pereche. 12 (Trs) Măsură, limită în comportare. 13 (Mun; îf pocanie) Muncă stăruitoare, intensă, făcută cu devotament și pasiune Si: (reg) pocăita (5). 14 (Reg) Muncă grea. corectată

  1. Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: pocăianie LauraGellner

pocaĭánie f. (vsl. pokaĭaniĭe). Vechĭ. Pocăință. – Se scria și pocaanie, ort. sl. dar nu se pronunța de cît -aĭa.

POCÁNIE s. f. v. pocaianie.

pocăianie[1] sf vz pocaianie

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită, posibil greșit și fără accent: pocăinie LauraGellner

POCÁNIE, pocanii, s. f. (Învechit) Pocăință. Între comănacii mărului își așeză mărăcinii de jur împrejur, ca pe un cuib de barză, și, de seara pînă dimineața, acolo între ei, își făcea pocania. VISSARION, B. 14.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pocaiánie (înv., reg.) (-ni-e) s. f., art. pocaiánia (-ni-a), g.-d. art. pocaiániei; pl. pocaiánii, art. pocaiániile (-ni-i-)

pocaiánie s. f. (sil. -ca-ia-ni-e), art. pocaiánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pocaiániei; pl. pocaiánii, art. pocaiániile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POCAIÁNIE s. v. căință, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pocăință, regret, remușcare.

pocaianie s. v. CĂINȚĂ. DEZLEGARE. IERTARE. MUSTRARE. PĂRERE DE RĂU. POCĂINȚĂ. REGRET. REMUȘCARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pocaiánie, pocaiánii, s.f. 1. (înv.) pocăință; una din cele șapte taine ale bisericii creștine. 2. (înv. și reg.) pedeapsă pentru ispășirea păcatelor; suferință, chin, penitență. 3. (reg.) moarte. 4. (reg.) seamăn, pereche; măsură, limită în comportare.

pocánie, pocánii, s.f. (reg.) muncă intensă, devotată, cu pasiune.

Intrare: pocaianie
pocaianie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocaianie
  • pocaiania
plural
  • pocaianii
  • pocaianiile
genitiv-dativ singular
  • pocaianii
  • pocaianiei
plural
  • pocaianii
  • pocaianiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocanie
  • pocania
plural
  • pocanii
  • pocaniile
genitiv-dativ singular
  • pocanii
  • pocaniei
plural
  • pocanii
  • pocaniilor
vocativ singular
plural
pocaanie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocaină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pocană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pocăianie
pocăianie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pocaianie pocanie pocaanie pocaină pocană

etimologie: