pocaianie sf [At: COD. VOR. 20/9 / P: ~ca-ia~ / V: (îrg) pocanie, (înv) pocaa~, pocăin~^[1], (reg) pocaină, pocană / Pl: ~ii / E: slv покаꙗниѥ] 1-2 (Înv) Pocăință (1-2). 3-4 (Înv; art) Pocăință (4-5). 5 (Îrg) Penitență. 6 (Îrg; pgn) Pedeapsă. 7 (Îrg) Suferință. 8 (Reg; îf pocaină) Moarte. 9 (Reg; îlv) A-și face de pocaină A se sinucide. 10 (Trs) Seamăn. 11 (Trs) Pereche. 12 (Trs) Măsură, limită în comportare. 13 (Mun; îf pocanie) Muncă stăruitoare, intensă, făcută cu devotament și pasiune Si: (reg) pocăita (5). 14 (Reg) Muncă grea. corectat(ă)