3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poca i vz poc1

POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee.

POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee.

POCIE, pocii, s. f. (Reg.) 1. Arac. 2. (La pl.) Pari cu care se împrejmuiește un loc; pari subțiri cu un mănunchi de iarbă în vârf, cu care se delimitează unele parcele, porțiuni de teren etc. 3. Bățul undiței. – Et. nec.

POCIE, pocii, s. f. (Reg.) 1. Arac. 2. (La pl.) Pari cu care se împrejmuiește un loc; pari subțiri cu un mănunchi de iarbă în vârf, cu care se delimitează unele parcele, porțiuni de teren etc. 3. Bățul undiței. – Et. nec.

poc4 sn [At: ALR II/I, MN 18, 6932/310 / Pl: ~uri / E: cf pocumpăr] 1 (Reg) Favorit pe obraz. 2 (Pex) Muscă.

poc3 s [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 153 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Nuia.

poc2 sn [At: PĂCALĂ, M. R. 265 / V: sf paucă sf / Pl: ~uri / E: mg pók] (Trs) Boală la cai care constă din umflături foarte dure la picioare.

poc1 i [At: DRĂGHICI, R. 74/5 / V: ~a, (reg) poac / E: fo] (Are; îcr alte interjecții) Cuvânt care redă un: 1 Zgomot înfundat produs de lovirea cu sau de un obiect tare. 2 Zgomot produs de o izbitură (puternică). 3 Zgomot produs de descărcarea unei arme de foc. 4 Zgomot produs de ceva care cade cu putere. 5 Zgomot produs de ceva care plesnește sau crapă. 6 Zgomot produs de bătăile repetate la ușă.

pocie2 sf [At: LEXIC REG. 37 / Pl: ~cii / E: poci1] (Reg) Pocitanie (1).

pocie1 sf [At: DDRF / V: (reg) poacă, pocă, poci, potcă / Pl: ~cii / E: nct] 1 Par subțire care servește la susținerea unor plante agățătoare Si: arac. 2 Par subțire care servește la fixarea unui gard, la împrejmuirea unui loc etc. Si: țăruș. 3 (Spc; îf pocă) Băț al undiței. 4 Ramură înfrunzită înfiptă în pământ sau smoc de iarbă, de cereale lăsate netăiate și legate la vârf, mușuroi de pământ etc. pentru delimitarea unei parcele sau a unei porțiuni dintr-o semănătură. 5 (Îf poci) Momâie.

țoc-în-poc si [At: MÎNDRESCU, I. G. 98 / V: țoc-un-poc (S și: țocunpoc), țocumpoc, țoac-în-poac, țac-în-pac, țeac-un-pac (S și: țeacunpac) / E: ger (mit) Sack und Pack, mg cakompakk] 1 (Reg; Îlav) Cu ~ Cu toate lucrurile pe care le are cineva. 2 (Pex; îal) Cu totul. 3 (Arg; îe) A fi agățat cu ~ A fi prins asupra faptului.

POC interj. Onomatopee care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de o descărcătură de armă, de ceva ce plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. V. boc, trosc, pleosc. Ajung în pădure, opresc carul; poc! poc! trosc! se aude în toate părțile și cînd cel dintîi copac a căzut la pămînt... s-aruncă asupră-i și-l urcă în car. SEVASTOS, N. 82. Sloboade pușca și face poc! RETEGANUL, P. III 14. Nici una, nici două, poc cu maiul în capul tîlharului. ȘEZ. III 23.

POCIE, pocii, s. f. (Regional) 1. Par, arac împlîntat în pămînt ca să se poată urca pe el fasolea, mazărea, vița de vie; (la pl.) pari cu care se împrejmuiește un loc; pari cu un mănunchi de iarbă în vîrf, care se pun cînd se măsoară livezile de iarbă, spre a le putea da cu pogonul la cosit. 2. Prăjina de care se leagă undița.

POC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de lovirea a două obiecte tari, de o împușcătură etc.). /Onomat.

poc! int. exprimă sgomotul ce face un corp când lovește pe altul sau când crapă: poc! cu măciuca. [Onomatopee].

poc, interj. care arată sunetu cĭocanuluĭ de fer care lovește în metal, huĭetu uneĭ pocniturĭ de pușcă, a uneĭ loviturĭ în capu cuĭva ș. a. V. pac, boc, cĭoc, pleosc, trosc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poc interj.

pocie (reg.) (desp. -ci-e) s. f., art. pocia (desp. -ci-a), g.-d. art. pociei; pl. pocii, art. pociile (desp. -ci-i-)

pocie (reg.) (-ci-e) s. f., art. pocia (-ci-a), g.-d. art. pociei; pl. pocii, art. pociile (-ci-i-)

pocie s. f. (sil. -ci-e), art. pocia (sil. -ci-a), g.-d. art. pociei; pl. pocii, art. pociile (sil. -ci-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POC interj. 1. pac! (~! se aude o armă de foc.) 2. boc! (~! se aude în poartă.)

POC interj. 1. pac! (~! se aude o armă de foc.) 2. boc! (~! se aude în poartă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poc interj. – Imită zgomotul produs de o lovitură sau de un trosnet. Creație expresivă, cf. boc, cioc, toc.Der. pocni (var. pocăi, pocăni, megl. pucănés), vb. (a plesni, a trosni; a face explozie; a lovi), cu suf. expresiv -ni, ca boc(ă)ni, cioc(ă)ni, tocăni (după Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 269; Byhan 327 și Tiktin, din sl. poknati „a se rupe”, cf. slov. pôkniti, sb., rut. puknuti, rus. puknutĭ; dar legătura pare întîmplătoare); pocneală, s. f. (plesnire, trosnet); pocnet, s. n. (explozie, detonare; trosnire); pocnit, s. n. (trosnet, pîrîit); pocnitoare, s. f. (șfichi; petardă); pocănitoare, s. f. (un fel de morișcă); pocănea, s. f. (titirez, hădărău la moară); pocnitură, s. f. (lovitură).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poc3, pocuri, s.n. (reg.) favorit (pe obraz).

poc2, pocuri, s.n. (reg.) nuia.

poc1, pocuri, s.n. (reg.) boală a cailor manifestată prin umflături la picioare.

pocie2, pocii, s.f. (reg.) om pocit; pocitanie.

poc, pocuri, (poac), s.n. – (reg.) Pachet, colet; paclă. – Din germ. Pack „pachet”, it. pacco „pachet”, magh. pakk (MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POCA cf. poc subst. „boală de cal, ariciu”. 1. – b. (Moț); munt. (RI I 22). 2. Pochești s. 3. Cf. Pochinâ b., munt. (RI I 21). 4. + -șa, ca în Focșa < Foca: *Pocșa: Pocșăscul (C Ștef); Pocșești s. (Dm).

Intrare: Poca
nume propriu (I3)
  • Poca
Intrare: poc
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • poc
  • silabație: pau-că info
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paucă
  • pauca
plural
  • pauce
  • paucele
genitiv-dativ singular
  • pauce
  • paucei
plural
  • pauce
  • paucelor
vocativ singular
plural
poac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pocie
  • silabație: po-ci-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pocie
  • pocia
plural
  • pocii
  • pociile
genitiv-dativ singular
  • pocii
  • pociei
plural
  • pocii
  • pociilor
vocativ singular
plural
pocă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pocinterjecție

  • 1. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: boc pac
    • format_quote Ajung în pădure, opresc carul; poc! poc! trosc! se aude în toate părțile și cînd cel dintîi copac a căzut la pămînt... s-aruncă asupră-i și-l urcă în car. SEVASTOS, N. 82. DLRLC
    • format_quote Sloboade pușca și face poc! RETEGANUL, P. III 14. DLRLC
    • format_quote Nici una, nici două, poc cu maiul în capul tîlharului. ȘEZ. III 23. DLRLC
etimologie:

pocie, pociisubstantiv feminin

regional
  • 1. Arac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arac
  • 2. (la) plural Pari cu care se împrejmuiește un loc; pari subțiri cu un mănunchi de iarbă în vârf, cu care se delimitează unele parcele, porțiuni de teren etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: par
  • 3. Bățul undiței. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.