PNEUMONIE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și care se manifestă prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊ Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie.

pneumonie sf [At: CORNEA, E. I, 92/21 / P: pne-u~ / V: (înv) pnevm~ / Pl: ~ii / E: fr pneumonie] 1 Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată de obicei de pneomococ sau de alte virusuri, care se manifestă prin febră mare, frisoane, tuse și junghiuri Si: (reg) junghi. 2 (Îs) Dublă ~ Pneumonie (1) care afectează ambii plămâni.

PNEUMONIE, pneumonii, s. f. Inflamație a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocată în mod obișnuit de pneumococ sau de virusuri și manifestată prin febră, tuse, junghiuri, frisoane, expectorații. ◊ Dublă pneumonie = pneumonie care afectează ambii plămâni. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie.

PNEUMONIE, pneumonii, s. f. Boală a plămînului produsă de pneumococ (mai rar de alți microbi) și caracterizată prin tuse, junghiuri și febră ridicată.

PNEUMONIE s.f. Boală a plămînului cauzată în general de pneumococ și manifestată prin febră mare, tuse și junghiuri. [Gen. -iei. / < fr. pneumonie, cf. gr. pneumonia].

PNEUMONIE s. f. inflamație a unui fragment al plămânului, cauzată de pneumococ, manifestată prin febră mare, frisoane, tuse și junghiuri. (< fr. pneumonie)

PNEUMONIE ~i f. Boală provocată de o infecție virotică sau bacteriană, care se manifestă prin inflamarea țesutului pulmonar. [G.-D. pneumoniei; Sil. pne-u-] /<fr. pneomonie

pneumonie f. inflamațiunea plămânilor.

*pneŭmoníe f. (vgr. pneumonía, d. pneúmon, plămîĭ, V. plămîn). Med. O boală cauzată de răceală și de un microb special care face să se inflameze parenchima (materia spongioasă) a plîmîilor, numită popular junghĭ. (Cînd e unită cu pleŭrezia, se numește peripneŭmonie).

pnevmonie sf vz pneumonie

APRINDERE sf. 1 Faptul de a (se) aprinde: ~a lumînărilor ¶ 2 fig. 🩺 Inflamațiune: ~ de plămîni = PNEUMONIE ¶ 3 fig. Înflăcărare, pornire: vorbește cu multă ~.

*pleŭro-pneŭmoníe f. Med. Pleŭrezie și pneŭmonie în acelașĭ timp.

pneumonie (desp. pne-u-) s. f., art. pneumonia, g.-d. art. pneumoniei; pl. pneumonii, art. pneumoniile (desp. -ni-i-)

pneumonie (pne-u-) s. f., art. pneumonia, g.-d. art. pneumoniei; pl. pneumonii, art. pneumoniile

pneumonie s. f. (sil. pne-u-), art. pneumonia, g.-d. art. pneumoniei; pl. pneumonii, art. pneumoniile

pneumonie (e-u)

pneumonie, -niei gen. a.

PNEUMONIE s. (MED.) (rar) pulmonie, (reg.) junghi, (înv.) peripneumonie.

PNEUMONIE s. (MED.) (rar) pulmonie, (reg.) junghi, (înv.) peripneumonie.

a face pneumonie expr. a muri împușcat.

a muri de pneumonie / de el încins / de glonțul rece 1. (glum.) a muri împușcat. 2. a muri în împrejurări dubioase.