3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUTÍT1 s. n. Faptul de a pluti. ♦ Transportare a lemnului prin menținerea lui la suprafața unei ape curgătoare. – V. pluti.

PLUTÍT1 s. n. Faptul de a pluti. ♦ Transportare a lemnului prin menținerea lui la suprafața unei ape curgătoare. – V. pluti.

PLUTÍT2, -Ă, plutiți, -te, adj. 1. (Despre lemne, bușteni) Care este adus pe cursul unei ape. 2. (Despre zborul păsărilor) Care planează. – V. pluti.

PLUTÍT2, -Ă, plutiți, -te, adj. 1. (Despre lemne, bușteni) Care este adus pe cursul unei ape. 2. (Despre zborul păsărilor) Care planează. – V. pluti.

plutit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 130r/7 / Pl: ~iți, ~e / E: pluti] 1 (Îrg) Care este purtat de valuri, de ape curgătoare. 2 (D. zborul păsărilor) Care se efectuează fară a mișca din aripi Si: planat.

plutit1 sn [At: N. A. BOGDAN, C. M. 11 / Pl: ~uri / E: pluti] 1-3 Plutire (1-3). 4 Plutărit (1). 5-7 (Rar) Plutărit (3-5).

PLUTÍT1 s. n. Faptul de a pluti; ocupația plutașului, plutărit.

PLUTÍT2, -Ă, plutiți, -te, adj. (Neobișnuit, despre lemne, bușteni) Adus de cursul unei ape. Lemnul plutit are o valoare coborîtă. SADOVEANU, O. A. II 210.

PLUTÍ, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se menține la suprafața unui lichid prin cufundare parțială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafața unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos. 2. (Despre păsări, insecte etc.) A se menține sau a se mișca lin în aer sau într-un fluid fără intervenția unei acțiuni din exterior. ◊ Expr. A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri cerești; adesea fig.) A se mișca pe bolta cerească. ♦ (Despre sunete și mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăștia, a se răspândi. 3. (Adesea fig.) A se menține sau a se mișca lin într-un spațiu sau într-un mediu real sau imaginar. ♦ Fig. A dăinui, a stărui, a predomina. – Din plută1.

PLUTÍ, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se menține la suprafața unui lichid prin cufundare parțială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafața unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos. 2. (Despre păsări, insecte etc.) A se menține sau a se mișca lin în aer sau într-un fluid fără intervenția unei acțiuni din exterior. ◊ Expr. A pluti în aer = a) (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția; b) (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate. ♦ (Despre corpuri cerești; adesea fig.) A se mișca pe bolta cerească. ♦ (Despre sunete și mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăștia, a se răspândi. 3. (Adesea fig.) A se menține sau a se mișca lin într-un spațiu sau într-un mediu real sau imaginar. ♦ Fig. A dăinui, a stărui, a predomina. – Din plută1.

pluti [At: N. COSTIN, ap. CADE / Pzi: ~tesc / E: plută1] 1 vi (D. nave, ambarcațiuni, corpuri plutitoare etc.; pex; d. ființe) A se menține la suprafața unui lichid, fiind parțial cufundat în acesta. 2 vi (Pex) A se deplasa pe suprafața unui lichid, fiind parțial cufundat în el. 3 vi (D. oameni) A călători cu o navă, cu o ambarcație, cu un obiect plutitor Si: a naviga, (îrg) a nota2. 4 vtf (Rar) A face să se deplaseze pe suprafața unei ape. 5 vi (D. mâncăruri sau părți solide ale unor mâncări) A fi înecat în grăsime sau în sos. 6 vi (D. păsări, insecte etc.) A se menține suspendat în aer Si: a plana1. 7 vi (Pex; d. păsări, insecte) A se deplasa lin prin văzduh, cu ajutorul aripilor Si: a zbura. 8 vi (Fig; d. un fenomen, un eveniment; îe) A ~ în aer A fi gata să se dezlănțuie. 9 vi (Fig; d. o afirmație, o situație etc.; îae) A nu se sprijini pe realitate. 10 vi (D. corpuri cerești; șfg) A se deplasa aparent pe bolta cerească. 11 vi (Îvr) A atârna. 12 vi (D. sunete, melodii, mirosuri etc.) A străbate prin aer Si: a se extinde, a se împrăștia, a se răspândi. 13-14 vi (Fig) (A se menține sau) a se mișca lin într-un spațiu sau mediu real ori imaginar. 15 vi (Fig) A dăinui. 16 vi (Fig) A stăpâni. 17 vi A predomina. 18 vi A ieși ușor, vag în evidență. corectată

PLUTÍ, plutesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri) A se menține la suprafața unui lichid (fiind cufundat parțial în acesta); a se mișca pe suprafața lichidului (purtat de valuri, de vînt etc.). V. înota, naviga. Albe corăbii cu grijă pluteau îndrumate spre faruri. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100. Plutirăm cîteva ore în liniște. BOLINTINEANU, O. 270. Dreptatea plutește ca untdelemnul deasupra apei.Tranz. fact. (Neobișnuit) O, valuri mari de spume! Purtați-mă prin lume Ca frunza fără nume Ce o plutiți ușor. ALECSANDRI, P. I 179. ♦ (Despre mîncări) A fi scăldat, înecat în grăsime. După borșul polonez, veneau mîncări grecești fierte cu verdețuri, care pluteau în unt. NEGRUZZI, S. I 151. ◊ Fig. (Despre corpuri cerești) A se mișca pe bolta cerească. Stele pluteau ca niște faruri pe nemăsurata și liniștita mare de întuneric. VLAHUȚĂ, O. A. I 153. Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci... Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, Cînd plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! EMINESCU, O. I 130. Stea, ce veselă plutești Sus, în mările cerești. BELDICEANU, P. 70. 2. A se menține sau a se mișca lin în aer sau în interiorul unui fluid. V. plana. Un nor ivit de cătr-apus Se urcă-n sus Plutind încet spre miazănoapte. COȘBUC, P. II 90. Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82. Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi. ALECSANDRI, P. A. 112. ◊ Expr.Plutește în aer, se zice despre un fenomen sau un eveniment care e gata să se dezlănțuie, a cărui ivire se presimte după anumite semne. Fig. A se menține sau a se mișca într-un spațiu sau într-un mediu real sau imaginar. Îmi plutea pe dinainte, cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. EMINESCU, O. I 140. Era ziua mult senină, Munții pluteau în lumină. ALECSANDRI, O. 117. ♦ (Despre abstracte) A se vedea. Ochii ei mari, în care plutea o melancolie adîncă, erau întunecați și mai mult de umbra genelor lungi. SADOVEANU, O. I 265. Privirea lui Vartolomeu Diaconu pluti vagă pe pereți, se opri asupra lămpii fumegînde. C. PETRESCU, A. 289. Peste toate plutea o liniște sfîntă, care ne făcea și pe noi să vorbim încet, VLAHUȚĂ, O. A. 433. (Despre sunete și mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăștia, a se răspîndi lin. În strălucirea soarelui, prin iarba deasă, un miros fin plutește... în aerul neclintit. SADOVEANU, O. VII 210. Muzica militară cînta... Sextetul, armonizat de ecoul lui trimis de dealuri, plutea în aerul cald și umplea valea. IBRĂILEANU, A. 70. Și-n aer parfumul a florilor dalbe Plutea cu lucirea steluțelor albe. ALECSANDRI, P. I 126.

A PLUTÍ ~ésc intranz. 1) A se menține mișcându-se (încet) pe suprafața unui lichid. 2) (despre mirosuri, sunete etc.) A se răspândi menținându-se un timp în aer, într-un spațiu. ◊ ~ește în aer e gata-gata să se producă. 3) (despre păsări, insecte, obiecte ușoare) A se menține mișcându-se lin în aer. Frunzele ~esc. 4) fig. (despre aștri) A se mișca pe bolta cerului. 5) fig. (despre mâncăruri) A fi bogat în grăsime, sos etc. Sarmalele ~esc în grăsime. /Din plută

plutì v. 1. a fi purtat pe un lichid, a înnota pe apă: pluta plutește pe apă; 2. a plana: o pasăre plutește cu aripi ostenite. EM.; fig. o tainică armonie plutește printre valuri AL. [V. plută 4].

plutésc v. intr. (vsl. pluti, rudă cu vgr. ploteúo și pléo, plutesc, și lat. flúere, a curge). Mă susțin la suprafața apeĭ: lemnu, luntrea plutește de apă. Mă susțin în aer, planez, vorbind de păsările cele marĭ, baloane și aeroplane. Fig. Războĭu plutea în aer, era aproape.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plutí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutésc, imperf. 3 sg. pluteá; conj. prez. 3 pluteáscă

plutí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutésc, imperf. 3 sg. pluteá; conj. prez. 3 sg. și pl. pluteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLUTÍT s. v. plutărie, plutărit.

PLUTIT adj. planat. (Zbor ~ al păsărilor.)

arată toate definițiile

Intrare: plutit (adj.)
plutit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plutit
  • plutitul
  • plutitu‑
  • pluti
  • plutita
plural
  • plutiți
  • plutiții
  • plutite
  • plutitele
genitiv-dativ singular
  • plutit
  • plutitului
  • plutite
  • plutitei
plural
  • plutiți
  • plutiților
  • plutite
  • plutitelor
vocativ singular
plural
Intrare: plutit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plutit
  • plutitul
  • plutitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • plutit
  • plutitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pluti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pluti
  • plutire
  • plutit
  • plutitu‑
  • plutind
  • plutindu‑
singular plural
  • plutește
  • plutiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plutesc
(să)
  • plutesc
  • pluteam
  • plutii
  • plutisem
a II-a (tu)
  • plutești
(să)
  • plutești
  • pluteai
  • plutiși
  • plutiseși
a III-a (el, ea)
  • plutește
(să)
  • plutească
  • plutea
  • pluti
  • plutise
plural I (noi)
  • plutim
(să)
  • plutim
  • pluteam
  • plutirăm
  • plutiserăm
  • plutisem
a II-a (voi)
  • plutiți
(să)
  • plutiți
  • pluteați
  • plutirăți
  • plutiserăți
  • plutiseți
a III-a (ei, ele)
  • plutesc
(să)
  • plutească
  • pluteau
  • pluti
  • plutiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plutit (adj.)

  • 1. (Despre lemne, bușteni) Care este adus pe cursul unei ape.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Lemnul plutit are o valoare coborîtă. SADOVEANU, O. A. II 210.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre zborul păsărilor) Care planează.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: planat

etimologie:

  • vezi pluti
    surse: DEX '98 DEX '09

plutit (s.n.)

  • 1. Faptul de a pluti.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Transportare a lemnului prin menținerea lui la suprafața unei ape curgătoare.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Ocupația plutașului.
      surse: DLRLC sinonime: plutărie plutărit

etimologie:

  • vezi pluti
    surse: DEX '09 DEX '98

pluti

  • 1. (Despre corpuri) A se menține la suprafața unui lichid prin cufundare parțială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafața unui lichid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Albe corăbii cu grijă pluteau îndrumate spre faruri. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 100.
      surse: DLRLC
    • Plutirăm cîteva ore în liniște. BOLINTINEANU, O. 270.
      surse: DLRLC
    • Dreptatea plutește ca untdelemnul deasupra apei.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv neobișnuit O, valuri mari de spume! Purtați-mă prin lume Ca frunza fără nume Ce o plutiți ușor. ALECSANDRI, P. I 179.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • După borșul polonez, veneau mîncări grecești fierte cu verdețuri, care pluteau în unt. NEGRUZZI, S. I 151.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre păsări, insecte etc.) A se menține sau a se mișca lin în aer sau într-un fluid fără intervenția unei acțiuni din exterior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Un nor ivit de cătr-apus Se urcă-n sus Plutind încet spre miazănoapte. COȘBUC, P. II 90.
      surse: DLRLC
    • Urmărind pe ceruri limpezi cum plutește-o ciocîrlie, Tu ai vrea să spui să ducă către dînsul o solie. EMINESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A pluti în aer = (despre un fenomen sau un eveniment) a fi gata să se dezlănțuie, a presimți apariția.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. expresie A pluti în aer = (despre o afirmație, o situație etc.) a nu se sprijini pe realitate.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.3. adesea figurat (Despre corpuri cerești) A se mișca pe bolta cerească.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Stele pluteau ca niște faruri pe nemăsurata și liniștita mare de întuneric. VLAHUȚĂ, O. A. I 153.
        surse: DLRLC
      • Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci... Peste cîte mii de valuri stăpînirea ta străbate, Cînd plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! EMINESCU, O. I 130.
        surse: DLRLC
      • Stea, ce veselă plutești Sus, în mările cerești. BELDICEANU, P. 70.
        surse: DLRLC
    • 2.4. (Despre sunete și mirosuri) A străbate prin aer, a se împrăștia, a se răspândi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • În strălucirea soarelui, prin iarba deasă, un miros fin plutește... în aerul neclintit. SADOVEANU, O. VII 210.
        surse: DLRLC
      • Muzica militară cînta... Sextetul, armonizat de ecoul lui trimis de dealuri, plutea în aerul cald și umplea valea. IBRĂILEANU, A. 70.
        surse: DLRLC
      • Și-n aer parfumul a florilor dalbe Plutea cu lucirea steluțelor albe. ALECSANDRI, P. I 126.
        surse: DLRLC
  • 3. adesea figurat A se menține sau a se mișca lin într-un spațiu sau într-un mediu real sau imaginar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Îmi plutea pe dinainte, cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. EMINESCU, O. I 140.
      surse: DLRLC
    • Era ziua mult senină, Munții pluteau în lumină. ALECSANDRI, O. 117.
      surse: DLRLC
    • Ochii ei mari, în care plutea o melancolie adîncă, erau întunecați și mai mult de umbra genelor lungi. SADOVEANU, O. I 265.
      surse: DLRLC
    • Privirea lui Vartolomeu Diaconu pluti vagă pe pereți, se opri asupra lămpii fumegînde. C. PETRESCU, A. 289.
      surse: DLRLC
    • Peste toate plutea o liniște sfîntă, care ne făcea și pe noi să vorbim încet. VLAHUȚĂ, O. A. 433.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98