opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.

PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. 1. A merge cu pluta1 pe apă. 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș1. – Plută1 + suf. -ări.

PLUTĂRIE s. f. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărit (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărit (2), plutășie. 3. (Rar) Mulțime de plute1. – Plută1 + suf. -ărie.

PLUTĂRIE s. f. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute1); plutărit (1). 2. Îndeletnicirea plutașului1; plutărit (2), plutășie. 3. (Rar) Mulțime de plute1. – Plută1 + suf. -ărie.

plutări vi [At: GANE, N. II, 34 / Pzi: ~resc / E: plută1 + -ări] 1 A transporta bușteni pe apă Si: (reg) a plutăși (1). 2-4 A practica meseria de plutaș1 (1-3) Si: (reg) a plutăși (2-4). 5 A merge cu pluta1 (1) pe apă Si: (reg) a plutăși (5).

plutărie2 sf [At: DL / Pl: ~ii / E: plută + -ărie] (Rar; csc) Mulțime de plute1 (1).

plutărie1 sf [At: ȘEZ. II, 24 / Pl: ~ii / E: plutar + -ie] (Rar) 1-3 Plutărit (3-5).

PLUTĂRI, plutăresc, vb. IV. Intranz. A merge cu pluta pe apă (transportînd lemne). Să vînăm, să pescuim, să plutărim. GANE, N. II 34.

PLUTĂRIE s. f. 1. Plutărit; îndeletnicirea plutașului; plutășie. Ajutorul cîrmaciului la plutărie. stă în partea opusă cîrmei și îndreaptă pluta pe adevăratul drum. ȘEZ. II 24. 2. (Cu sens colectiv) Mulțime de plute.

A PLUTĂRI ~esc intranz. A practica ocupația de plutaș; a fi plutaș. /plută + suf. ~ări

Ortografice DOOM

plutări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, 3 sg. plutărește, imperf. 1 plutăream; conj. prez. 1 sg. să plutăresc, 3 să plutărească

plutărie s. f., art. plutăria, g.-d. plutării, art. plutăriei

plutări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, imperf. 3 sg. plutărea; conj. prez. 3 să plutărească

plutărie s. f., art. plutăria, g.-d. plutării, art. plutăriei

plutări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plutăresc, imperf. 3 sg. plutărea; conj. prez. 3 sg. și pl. plutărească

plutărie s. f., art. plutăria, g.-d. plutării, art. plutăriei

Sinonime

PLUTĂRI vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)

PLUTĂRIE s. v. plutărit.

PLUTĂRI vb. (reg.) a plutăși. (~ pe Bistrița.)

PLUTĂRIE s. plutărit, (rar) plutit, (înv. și reg.) plutășie. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: plutări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plutări
  • plutărire
  • plutărit
  • plutăritu‑
  • plutărind
  • plutărindu‑
 singular plural
  • plutărește
  • plutăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plutăresc
 (să)
  • plutăresc
  • plutăream
  • plutării
  • plutărisem
a II-a (tu)
  • plutărești
 (să)
  • plutărești
  • plutăreai
  • plutăriși
  • plutăriseși
a III-a (el, ea)
  • plutărește
 (să)
  • plutărească
  • plutărea
  • plutări
  • plutărise
plural I (noi)
  • plutărim
 (să)
  • plutărim
  • plutăream
  • plutărirăm
  • plutăriserăm
  • plutărisem
a II-a (voi)
  • plutăriți
 (să)
  • plutăriți
  • plutăreați
  • plutărirăți
  • plutăriserăți
  • plutăriseți
a III-a (ei, ele)
  • plutăresc
 (să)
  • plutărească
  • plutăreau
  • plutăriră
  • plutăriseră
Intrare: plutărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plutărie
  • plutăria
plural — —
genitiv-dativ singular
  • plutării
  • plutăriei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plutări, plutărescverb

  • 1. A merge cu pluta pe apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plutăși
    • format_quote Să vînăm, să pescuim, să plutărim. GANE, N. II 34. DLRLC
  • 2. A transporta buștenii pe apă; a practica meseria de plutaș. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Plută + -ări. DEX '09 DEX '98

plutăriesubstantiv feminin

etimologie:
  • Plută + -ărie. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.