2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUGĂRÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a plugări.V. plugări.

PLUGĂRÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a plugări.V. plugări.

plugărire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: plugări] (Rar) Plugărit (1).

PLUGĂRI, plugăresc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (I). – Din plugar.

plugări vi [At: CORESI, L. 309/3 / Pzi: ~resc / E: plugar] 1 A munci ca plugar (1) Si: (reg) a plugui (1), a păuri. 2 A efectua cu plugul (1) muncile agricole Si: (reg) a plugui (2), a păuri. 3 (Reg) A prăși.

PLUGĂRÍ, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pământul în calitate de plugar (1); a lucra pământul cu plugul (1). – Din plugar.

PLUGĂRÍ, plugăresc, vb. IV. Intranz. A munci pămîntul ca plugar. Toată ziua plugăresc, Brazdă neagră prăvălesc. MARIAN, S. 78.

A PLUGĂRÍ ~ésc intranz. 1) A practica ocupația de plugar; a fi plugar. 2) rar A umbla cu plugușorul în ajunul Anului Nou. /Din plugar

plugărì v. a ara: toată ziua plugăresc POP.

2) plugărésc v. intr. Trăĭesc ca plugar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plugăríre (rar) s. f., g.-d. art. plugărírii

plugăríre s. f., g.-d. art. plugărírii

plugărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugărésc, imperf. 3 sg. plugăreá; conj. prez. 3 plugăreáscă

plugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plugărésc, imperf. 3 sg. plugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. plugăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLUGĂRÍRE s. v. arare, arat, arătură, plug, plugărie, plugărit.

plugărire s. v. ARARE. ARAT. ARĂTURĂ. PLUG. PLUGĂRIE. PLUGĂRIT.

PLUGĂRÍ vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)

*PLUGĂRI vb. (reg.) a păuri, a plugui. (~ de-o viață.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PLUGARI, com. în jud. Iași, situată în câmpia Jijiei, în zona de confl. a râului Miletin cu Pârâul lui Vasile; 3.614 loc. (2003). Nod rutier. În satul Onești se află biserica Sfântul Spiridon (1805).

Intrare: plugărire
plugărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plugărire
  • plugărirea
plural
  • plugăriri
  • plugăririle
genitiv-dativ singular
  • plugăriri
  • plugăririi
plural
  • plugăriri
  • plugăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: plugări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plugări
  • plugărire
  • plugărit
  • plugăritu‑
  • plugărind
  • plugărindu‑
singular plural
  • plugărește
  • plugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plugăresc
(să)
  • plugăresc
  • plugăream
  • plugării
  • plugărisem
a II-a (tu)
  • plugărești
(să)
  • plugărești
  • plugăreai
  • plugăriși
  • plugăriseși
a III-a (el, ea)
  • plugărește
(să)
  • plugărească
  • plugărea
  • plugări
  • plugărise
plural I (noi)
  • plugărim
(să)
  • plugărim
  • plugăream
  • plugărirăm
  • plugăriserăm
  • plugărisem
a II-a (voi)
  • plugăriți
(să)
  • plugăriți
  • plugăreați
  • plugărirăți
  • plugăriserăți
  • plugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • plugăresc
(să)
  • plugărească
  • plugăreau
  • plugări
  • plugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plugărire

etimologie:

  • vezi plugări
    surse: DEX '98 DEX '09

plugări

etimologie:

  • plugar
    surse: DEX '98 DEX '09