2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.

plomba vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~bez / E: fr plomber] 1 A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă (1). 2 (Pan) A construi un imobil pentru a completa spațiul gol dintre alte două clădiri. 3 A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale legate, de obicei, cu un liant bituminos.

PLOMBÁ, plombez, vb. I. Tranz. A pune o plombă.

PLOMBÁ vb. I. tr. 1. A trata și a astupa cu o plombă un dinte sau o măsea cariată. 2. A construi un imobil între alte două construcții în care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. [< fr. plomber].

PLOMBÁ vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologică. 2. a construi un imobil între alte două construcții. 3. a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. (< fr. plomber)

A PLOMBÁ ~éz tranz. 1) (dinți) A prevedea cu o plombă. 2) (suprafețe rutiere) A acoperi cu un material special, astupând adânciturile. /<fr. plomber

plombà v. a astupa cu plombă un dinte găunos spre a-l conserva.

PLÓMBĂ, plombe, s. f. 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară; (concr.) material special alcătuit din amalgam, porțelan etc., folosit pentru această lucrare. 2. Imobil construit în spațiul rămas liber dintre două clădiri. – Din germ. Plombe.

plombă sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~be / E: ger Plombe] 1 Material alcătuit din amalgam, porțelan etc. folosit în stomatologie, pentruastuparea cavității unui dinte cariat, care a fost în prealabil tratat. 2 Lucrare executată de un dentist pentru a astupa cavitatea produsă de o carie dentară. 3 (Pan) Construcție care completează spațiul gol dintre alte două construcții.

PLÓMBĂ, plombe, s. f. 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară; (concr.) material special alcătuit din amalgam, porțelan etc., folosit pentru această lucrare. 2. Imobil construit în golul dintre alte două clădiri. – Din germ. Plombe.

PLÓMBĂ, plombe, s. f. Material special folosit de dentiști pentru a astupa caria unui dinte, după ce acesta a fost tratat medical; (concretizat) carie astupată în acest fel și materialul folosit pentru aceasta. Buzele subțiri dezveleau cîteodată dinții lungi și lați, ca semințele de floarea-soarelui, pe alocuri tărcați de platina plombelor. C. PETRESCU, A. 421.

PLÓMBĂ s.f. 1. Lucrare executată de un dentist pentru a astupa o carie dentară; amalgam, porțelan etc. care se pune într-un dinte sau într-o măsea cariată. 2. Construcție inserată într-un grup de alte clădiri (asemănătoare) de care este lipită și încadrată. [< germ. Plombe, cf. fr. plombage].

PLÓMBĂ s. f. 1. lucrare de astupat o carie dentară. ◊ amalgam, porțelan etc. care se pune într-un dinte, într-o măsea cariată. 2. construcție care completează spațiul gol dintre alte două construcții. 3. umplere a unei gropi din asfalt. (< germ. Plombe)

plómbă s. f., adj. (arh., constr.) ♦ 1. (și în sint. construcții-plombă, bloc-plombă) – Imobil construit în spațiul viran dintre alte două imobile ◊ „Sistematizarea trebuie să-și propună într-un asemenea caz construcții-plombă, redistribuirea unor spații.” Sc. 15 I 67 p. 2. ◊ „De foarte mult interes s-a bucurat proiectul Consiliului popular al Capitalei legat de crearea unor «plombe». R.l. 19 XI 75 p. 9; v. și Sc. 17 IV 80 p. 2. ♦ 2. Umplere a unei gropi din asfalt ◊ „Administrația străzilor i-a solicitat primarului H. să prelungească până la sfârșitul lunii iunie termenul de plombare a gropilor din carosabilul bucureștean. Inițial edilii au întocmit un program de reparații (plombe) până la 30 aprilie 1996, urmând ca după această dată toate forțele disponibile să fie îndreptate spre turnarea covoarelor asfaltice.” R.l. 4 V 96 p. 7 (formal din germ. Plombe; DN – alt sens, DEX, DN3)

PLÓMBĂ ~e f. 1) Lucrare executată de dentist pentru a astupa găurile din dinții cariați. 2) Material folosit pentru această lucrare. /<germ. Plombe

plombă f. plumb ce se pune într’un dinte găunos spre a-l conserva (= fr. plombe).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plombá (a ~) vb., ind. prez. 3 plombeáză

plombá vb., ind. prez. 1 sg. plombéz, 3 sg. și pl. plombeáză

plómbă s. f., g.-d. art. plómbei; pl. plómbe

plómbă s. f., g.-d. art. plómbei; pl. plómbe

arată toate definițiile

Intrare: plomba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plomba
  • plombare
  • plombat
  • plombatu‑
  • plombând
  • plombându‑
singular plural
  • plombea
  • plombați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plombez
(să)
  • plombez
  • plombam
  • plombai
  • plombasem
a II-a (tu)
  • plombezi
(să)
  • plombezi
  • plombai
  • plombași
  • plombaseși
a III-a (el, ea)
  • plombea
(să)
  • plombeze
  • plomba
  • plombă
  • plombase
plural I (noi)
  • plombăm
(să)
  • plombăm
  • plombam
  • plombarăm
  • plombaserăm
  • plombasem
a II-a (voi)
  • plombați
(să)
  • plombați
  • plombați
  • plombarăți
  • plombaserăți
  • plombaseți
a III-a (ei, ele)
  • plombea
(să)
  • plombeze
  • plombau
  • plomba
  • plombaseră
Intrare: plombă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plombă
  • plomba
plural
  • plombe
  • plombele
genitiv-dativ singular
  • plombe
  • plombei
plural
  • plombe
  • plombelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plomba

  • 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

plombă

  • 1. Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Buzele subțiri dezveleau cîteodată dinții lungi și lați, ca semințele de floarea-soarelui, pe alocuri tărcați de platina plombelor. C. PETRESCU, A. 421.
      surse: DLRLC
    • 1.1. concretizat Material special alcătuit din amalgam, porțelan etc., folosit pentru această lucrare.
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 1.2. concretizat Carie astupată în acest fel.
      surse: DLRLC
  • 2. Imobil construit în spațiul rămas liber dintre două clădiri.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. Umplere a unei gropi din asfalt.
    surse: MDN '00

etimologie: