opțiuni
  • info

10 definiții pentru plomba

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOMBA, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.

PLOMBA, plombez, vb. I. Tranz. 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. – Din fr. plomber.

plomba vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~bez / E: fr plomber] 1 A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă (1). 2 (Pan) A construi un imobil pentru a completa spațiul gol dintre alte două clădiri. 3 A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale legate, de obicei, cu un liant bituminos.

PLOMBA, plombez, vb. I. Tranz. A pune o plombă.

PLOMBA vb. I. tr. 1. A trata și a astupa cu o plombă un dinte sau o măsea cariată. 2. A construi un imobil între alte două construcții în care urmează să se încadreze. 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. [< fr. plomber].

PLOMBA vb. tr. 1. a umple cu un material oarecare o cavitate patologică. 2. a construi un imobil între alte două construcții. 3. a astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră. (< fr. plomber)

A PLOMBA ~ez tranz. 1) (dinți) A prevedea cu o plombă. 2) (suprafețe rutiere) A acoperi cu un material special, astupând adânciturile. /<fr. plomber

plombà v. a astupa cu plombă un dinte găunos spre a-l conserva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plomba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plombez, 3 plombează; conj. prez. 1 sg. să plombez, 3 să plombeze

plomba (a ~) vb., ind. prez. 3 plombează

plomba vb., ind. prez. 1 sg. plombez, 3 sg. și pl. plombează

Intrare: plomba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plomba
  • plombare
  • plombat
  • plombatu‑
  • plombând
  • plombându‑
 singular plural
  • plombează
  • plombați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plombez
 (să)
  • plombez
  • plombam
  • plombai
  • plombasem
a II-a (tu)
  • plombezi
 (să)
  • plombezi
  • plombai
  • plombași
  • plombaseși
a III-a (el, ea)
  • plombează
 (să)
  • plombeze
  • plomba
  • plombă
  • plombase
plural I (noi)
  • plombăm
 (să)
  • plombăm
  • plombam
  • plombarăm
  • plombaserăm
  • plombasem
a II-a (voi)
  • plombați
 (să)
  • plombați
  • plombați
  • plombarăți
  • plombaserăți
  • plombaseți
a III-a (ei, ele)
  • plombează
 (să)
  • plombeze
  • plombau
  • plombară
  • plombaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plomba, plombezverb

  • 1. A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă, a pune o plombă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. A astupa gropile dintr-o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale, legate de obicei cu un liant bituminos. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.