plivire [At: ECONOMIA, 46/18 / V: (reg) plevere / Pl: ~ri / E: plivi] 1 Plivit¹ (1). 2 Stârpire a buruienilor prin smulgere sau tăiere Si: distrugere. 3 Tăiere a buruienilor pentru a le distruge sau a le stârpi Si: smulgere. 4 (Fig) Separare. 5 Rupere sau tăiere a cârceilor, lăstarilor sau a frunzelor de prisos de pe plantele de cultură, viță de vie, pomi etc. Si: copilire. 6 (Spc) Tăiere cu foarfecele a spicelor de secară Si: (reg) secărățire.

PLIVIRE s. f. Acțiunea de a plivi; curățire de buruieni; plivit¹.

PLIVI, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii și cârceii de prisos de la vița-de-vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.

pilvi v vz plivi

plăvi v vz plivi

plei^2[1] v vz plivi corectat(ă)

plevere sf vz plivire

plevi v vz plivi

plivi vt(a) [At: CORESI, EV. 355 / V: (rar) plăvi, (îrg) pilvi, plevi, plei, prii, privi / Pzi: ~vesc / E: bg плевя] 1 A curăța de buruieni plante sau terenuri cultivate, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. 2 A stârpi buruienile prin smulgere sau tăiere Si: a distruge. 3 (Pex) A tăia sau a smulge buruienile pentru a le distruge, a stârpi. 4 (Fig) A lua (dintre...) Si: a izola, a separa. 5 (Rar) A culege flori, plante etc. rupând, smulgând. 6 A rupe sau a tăia cârceii, lăstarii sau frunzele de prisos de pe plantele de cultură, viță de vie, pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice Si: a copili. 7 (Pop; spc) A tăia cu foarfecele spice de secară Si: (reg) a secărăți.

prii² v vz plivi

privi² v vz plivi

PLIVI, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a stârpi o buruiană. 2. A tăia sau a rupe lăstarii și cârceii de prisos de la vița de vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.

PLIVI, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la plante, p. ext. la terenuri cultivate) A curăța de buruieni. Plivim straturile de buruiene. DRĂGHICI, R. 253. Creșteți flori și nu-nfloriți... Că n-am frați să vă-ngrădească Nici surori să vă plivească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 210. ◊ Fig. M-aș cere, taică, la școală... Dacă învăț e ca și cum m-ar săpa și m-ar plivi. SADOVEANU, M. C. 10. ♦ A smulge, a stîrpi, a distruge buruienile. În vacanță pierdea vremea, mai curățind cîte un pom prin grădina din spatele casei, mai plivind cîte o buruiană. REBREANU, I. 66. 2. (Cu privire la vița de vie sau la pomi) A suprima (prin tăiere sau rupere) lăstarii și cîrceii de prisos, pentru a înlesni dezvoltarea mlădițelor sau a crengilor roditoare.

A PLIVI ~esc tranz. 1) (terenuri cultivate) A curăța de buruieni, rupându-le sau smulgându-le cu mâna. 2) (vița de vie, pomii) A curăța de lăstarii, frunzele sau crengile de prisos, tăindu-le sau rupându-le. /<bulg. plevja

plivì v. a smulge bălăriile dintr’un câmp sau grădină. [Slav. PLĬEVÕ, a strânge (cf. pleavă)].

plevésc, V. plivesc.

plivésc și (vechĭ) plevésc v. tr. (vsl. *plĭeviti, d. plĭeti-plĭevon, a culege; bg. plĭevĭy, sîrb. pleviti și pliviti, id. V. pleavă, plevilă). Zmulg dintr’un loc cultivat buruĭenele vătămătoare. V. jumulesc.

plivire s. f., g.-d. art. plivirii; pl. pliviri

plivire s. f., g.-d. art. plivirii; pl. pliviri

plivire s. f., g.-d. art. plivirii; pl. pliviri

plivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivesc, 3 plivește, imperf. 1 pliveam; conj. prez. 1 sg. să plivesc, 3 să plivească

plivi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivesc, imperf. 3 sg. plivea; conj. prez. 3 să plivească

plivi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plivesc, imperf. 3 sg. plivea; conj. prez. 3 sg. și pl. plivească

plivi (plivesc, plivit), vb. – A curăța de buruieni, a curăța via, pomii. – Var. înv. plevi. Sl. plĕti, plevą, pleveši (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 73). – Der. pliveală (var. plevilă, pleghilă înv. plavilă), s. f. (plivire), din bg. plevilo (Conev 74); plivit, s. n. (plivire). Cf. pleavă.

PLIVIRE s. (AGRIC.) plivit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) pălămizit, (înv.) plivitură. (~ buruienilor de pe un teren cultivat.)

PLIVIRE s. (AGRIC.) plivit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) pălămizit, (înv.) plivitură. (~ buruienilor de pe un teren cultivat.)

PLIVI vb. (AGRIC.) 1. (Olt. și Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)

PLIVI vb. (AGRIC.) 1. (Olt. și Munt.) a piguli. (A ~ de buruieni un teren cultivat.) 2. a copili, (reg.) a pui. (~ de lăstari o plantă de cultură.)