plivit¹ sn [At: ECONOMIA, 46/19 / V: (reg) pleit, plev~, pri~ / Pl: ~uri / E: plivi] 1 Curățare de buruieni, prin mijloace manuale, mecanice sau chimice a unui teren cultivat sau a unor plante cultivate Si: plivire (1), (rar) pliveală (1), (îrg) plevilă¹ (1), (înv) plivitură (1), (reg) plămizit (1). 2 Operație agrotehnică prin care se realizează această curățare Si: (rar) pliveală (2), (îrg) plevilă¹ (2), (înv) plivitură (2), (reg) pălămizit (2). 3 Timp când se efectuează această curățare Si: (rar) pliveală (3), (îrg) plevilă¹ (3), (înv) plivitură (3), (reg) pălămizit (3). 4 Distrugere a buruienilor prin smulgere sau prin tăiere. 5 Smulgere sau tăiere a buruienilor pentru a le distruge. 6 Curățire a viței de vie, a plantelor și a pomilor de cârcei, de frunze inutile și de lăstari Si: copilire, copilit, (rar) pliveală (4), (îrg) plevilă¹ (4).

PLIVIT¹ s. n. Plivire. Se începe prășitul de trei ori la fiecare plantă și numai o dată plivitul. I. IONESCU, M. 357.

plivít, -ă adj. Curățat de buruĭene. Fig. Cĭoplit. Adv. A vorbi plivit, a vorbi delicat (V. buruĭenos). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a plivi de multe orĭ: plivitu buruĭenilor.

pleit sn vz plivit¹

plevit sn vz plivit¹

privit² sn vz plivit¹

plivit s. n., pl. plivituri

plivit s. n., pl. plivituri

plivit s. n., pl. plivituri

PLIVIT s. 1. v. plivire. 2. copilire, copilit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ul viței de vie.)

PLIVIT s. (AGRIC.) 1. plivire, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă, (reg.) pălămizit, (înv.) plivitură. (~ buruienilor de pe un teren cultivat.) 2. copilire, copilit, (rar) pliveală, (înv. și reg.) plevilă. (~ viței de vie.)