PLISA, plisez, vb. I. Tranz. A îndoi o țesătură, o hârtie etc. în cute regulate, înguste și dese. – Din fr. plisser.

plisa² vr [At: ARVINTE, TERM. 160 / Pzi: 3 ~sează / E: plisă²] (Reg; d. apă) A se aduna într-un loc, formând o baltă.

plisa¹ vt [At: BARCIANU / Pzi: ~sez / E: fr plisser] A îndoi țesături, confecții, hârtii etc. în cute regulate și dese, care capătă caracter permanent Si: (reg) a băzări.

PLISA, plisez, vb. I. Tranz. A îndoi o țesătură, o hârtie etc. (în cute regulate, înguste și dese). – Din fr. plisser.

PLISA, plisez, vb.I. Tranz. A îndoi o țesătură, o hîrtie (p. ext. un obiect confecționat din astfel de materiale), în cute regulate, înguste și dese.

PLISA vb. I. tr. A îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri, în cute regulate. [< fr. plisser].

PLISA vb. tr. a îndoi, a călca (o stofă, o rochie etc.) în pliseuri. (< fr. plisser)

A PLISA ~ez tranz. (fuste, rochii) A înzestra cu pliseuri; a cuta. /<fr. plisser

plisà v. a așeza o stofă în cute (= fr. plisser).

plisă¹ sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: -se / E: ucr плесо] 1 (Buc; Mar) Loc adânc și liniștit în albia unui râu. 2 (Reg) Loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu mașinile sau cu căruțele. 3 (Buc) Semn pus de-a curmezișul unei ape curgătoare, pe care se așază butucii când se construiește o plută.

plisă² sf [At: (a. 1807) IORGA, S. D. VI, 205 / Pl: ~se / E: rs плис] (Înv) Țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe față.

PLISĂ, plise, s. f. (Învechit) Țesătură de bumbac, asemănătoare cu catifeaua, avînd pe față firele mai lungi. V. pluș. Bătrînii își ridică pulpanele giubelelor în cingătoarea de plisă roșie. DELAVRANCEA, H. TUD. 12. E îmbrăcat într-un chip neobișnuit în orașele europene... în cap, o șapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele. CARAGIALE, M. 71.

PLISĂ, plise, s. f. (Înv.) Țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, avînd pe față firele mai lungi. – Rus plis (bg. plisa).

plisă f. un fel de catifea cu părul mai lung. [Rus. PLISŬ].

2) plísă f., pl. e (rus. plis, bg. plisa, pol. plisia, d. germ. plüsch, care vine d. fr. peluche și pluche, din poil, păr, fir. V. păr 1). Un fel de catifea cu păru maĭ mare. – Cînd e și maĭ mare, se numește plĭuș. V. plĭuș.

1) plísă f., pl. e (rut. pléso). Nord. Bulboană.

*pliséz v. tr. (fr. pli, pl. plis, îndoitură, it. plico. V. plic). Încrețesc o stofă cu încrețiturĭ (cute) regulare.

plisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plisez, 3 plisează; conj. prez. 1 sg. să plisez, 3 să pliseze

plisa (a ~) vb., ind. prez. 3 plisează

plisa vb., ind. prez. 1 sg. plisez, 3 sg. și pl. plisează

PLISA vb. a cuta. (A ~ o fustă.)

PLISA vb. a cuta. (A ~ o fustă.)

plisa, pers. 3 sg. plisează, vb. I refl. (reg.; despre apă) a se aduna într-un loc, formând o baltă.

plisă², plise, s.f. (înv.) țesătură de bumbac asemănătoare cu catifeaua, având părul mai lung pe față; pluș.

plisă¹, plise, s.f. (reg.) 1. loc adânc și liniștit în albia unui râu. 2. loc în pădure unde se adună lemnele pentru a fi transportate cu mașinile sau cu căruțele. 3. lemn pus de-a curmezișul unei ape curgătoare, pe care se așază butucii când se construiește o plută.

plisă, plise, s.f. – Apă adâncă, „așa cum se vede de obicei sub poduri”: „Cu un prănicuț de tisă, / Unde-a si mai mândră plisă” (Papahagi, 1925: 226; Săcel). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din ucr. pléso (Scriban, MDA).