3 intrări

60 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.

plimba a [At: COD. VOR. 8/5 / V: (îrg) preămbla, preîmbla, preumbla, primbla, prinbla, prâmbla, (înv) preaîmbla, prembla, (reg) porumbla, prăîmbla, prăumbla, preimbla, priîmbla, priumbla, proîmbla / Pzi: plimb / E: ml preambulare] 1 vt (Înv) A străbate teritorii, suprafețe de teren, așezări etc. Si: a cutreiera. 2 vt (Înv) A examina cu atenție, deplasându-se printre... Si: a cerceta. 3 vr A umbla în voie dintr-un loc în altul pentru a lua aer, pentru a se distra, pentru a se relaxa, pentru a face mișcare etc. Si: (fam; gmț; irn) a se plimbarisi. 4 vr (Pex) A se deplasa din loc în loc Si: a colinda, a cutreiera. 5 vr (Îe) A se ~ ca vodă prin lobodă A umbla prin toate părțile fără nici o piedică. 6 vr (Fam; îe) Du-te de te ~bă Ocupă-te de treburile personale, nu te amesteca în treburile altuia. 7 vr (Îrg; pgn) A merge. 8 vt A duce oameni sau animale. 9 vt A scoate pe cineva și a însoți la plimbare. 10 vt (Fam; îe) ~bă ursul Du-te și vezi-ți de treabă! 11 vt (D. vehicule) A transporta. 12 vt (C. i., rar, ființe) A muta obiecte dintr-o parte în alta. 13 vt (Pgn; urmat de determinări locale) A deplasa. 14 vt (Pop; îe) A-și ~ urechea A-și încorda auzul pentru a prinde zgomotele ușoare, vorbele șoptite.

PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nici o piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.

PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla fără grabă, dintr-un loc într-altul sau de colo pînă colo (pe jos sau cu un vehicul), pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer. Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146. Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315. În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla de colo pînă colo, fără nici un rost. ♦ Tranz. A scoate la plimbare, a însoți la plimbare; a purta de colo pînă colo. Plimbă copilul.O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte) A mișca, a purta încoace și încolo, a muta, a trece dintr-o parte în alta. Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stîngă, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. V. 167. Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41. ◊ Refl. pas. Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347. ◊ Fig. (Cu complementul «ochii», «privirile») Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220. S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52. – Variante: preumbla, preumblu (DAVIDOGLU, M. 54, CAMILAR, N. I 200), primbla, primblu (GHEREA, ST. CR. I 170, ALECSANDRI, T. 65, RUSSO, O. 46), împlimba (ȘEZ. VI 107) vb. I.

A PLIMBA plimb tranz. 1) A face să se plimbe (însoțind). 2) (obiecte) A mișca (pe îndelete) într-o parte și în alta. ◊ A-și ~ ochii (sau privirile) a trece cu privirea în repetate rânduri. /<lat. perambulare

A SE PLIMBA mă plimb intranz. A se deplasa, fără grabă, dintr-o parte în alta (fără o țintă precisă). /<lat. perambulare

plimbà v. 1. a duce dela un loc la altul: l’au plimbat prin oraș; 2. a umbla de plăcere: a se plimba călare. [Contras din primblà = preumblà].

PREUMBLA vb. I v. plimba.

PREUMBLA vb. I v. plimba.

PREUMBLA vb. I v. plimba.

PRIMBLA vb. I v. plimba.

PRIMBLA vb. I v. plimba.

PRIMBLA vb. I v. plimba.

plimb sn vz plimbă corectat(ă)

plimbă sf [At: DELAVRANCEA / V: (reg) plimb (Pl: ~uri) sn, ~bie, prim~, primblă, primblu (Pl: ~ri) sn / Pl: ~be / E: pvb plimba] 1 (Reg) Parte de deasupra a unei balustrade, a unei scânduri, de care se prinde cu mâna. 2 (Reg; pex) Balustradă. 3 (Reg) Prăjină pe care se așază sau se sprijină ceva. 4 (Reg; îf primblă) Fiecare dintre bețele care se pun de-a curmezișul în interiorul unui stup primitiv. 5 (Trs; îf primblă) Stinghie care fixează picioarele unei mese, ale unui scaun etc. 6 (Reg; îf primblă) Vergea de fier care fixează cele două brațe ale unei letci. 7 (Reg; îf plimb) Grindă superioară a unei case. 8 (Reg; îf primblă) Pârghie care servește la umflarea foalelor. 9 (Reg; îf primblă) Fiecare dintre scândurile așezate orizontal de la spătarul unui scaun. 10 (Trs; îf primblă) Scândură care leagă cele două părți laterale ale războiului de țesut. 11 (Mun) Prăjină scurtă de care se atârnă dârlogii, ițele și vatalele la războiul de țesut. 12 (Trs; Ban) Bucată de lemn prinsă la încheietura căpriorilor pentrua-i consolida. 13 (Reg; îf primblă) Pervaz.

plimbie sf vz plimbă

porumbla v vz plimba

prăîmbla v vz plimba

prăîmbla v vz plimba

prăumbla v vz plimba

prâmbla v vz plimba

preaîmbla v vz plimba

preămbla v vz plimba

preimbla v vz plimba

preîmbla v vz plimba

prembla v vz plimba

preumbla v vz plimba

priîmbla v vz plimba

primbă sf vz plimbă

primbla v vz plimba

primblă sf vz plimbă

primblu1 sn vz plimbă

prinbla v vz plimba corectat(ă)

priumbla v vz plimba

proîmbla v vz plimba

ÎMPLIMBA vb. I v. plimba.

PLIMB, plimburi, s. n. (Rar) Rampa unei scări; balustradă, parmaclîc. O femeie scoboară scările... O mînă îi alunecă pe plimbul scării. DELAVRANCEA, la TDRG.

PLIMB, plimburi, s. n. (Rar) Balustradă, parmaclîc. [Var.: plimbă s. f.] – Postverbal al lui plimba.

PLIMBĂ s. f. v. plimb.

preumblà v. 1. a (se) plimba: noaptea zeii se preumblă ’n veșmintele lor dalbe EM.; 2. fig. a îndrepta, a arunca ici și colea: a preumbla privirile sale asupra diferitelor obiecte. [Lat. PERAMBULARE, redus popular la primbla și plimba].

primblà v. a preumbla: să-l primbli aici pe culmi ISP. [V. preumblà].

2) plimb (vest și sud) și prímblu (est și nord), a v. tr. (lat. per-ámbulo, -lare. V. umblu). Duc de colo colo ca să se distreze, ca să se răcorească orĭ ca să nu ostenească stînd loculuĭ: a plimba copiiĭ (pe jos orĭ în trăsură), a plimba caiĭ. Iron. Degeaba plimbĭ cărțile la școală! V. refl. Merg încet ca să mă distrez, ca să mă liniștesc orĭ ca să nu ostenesc stînd: mă plimb pin casă, pin curte, pe stradă. Călătoresc de plăcere: s’a plimbat pin străinătate. – Vechĭ priumblu și premblu. În Maram. preîmblu, în Ban. preumblu. V. preport.

preîmbl-, V. plimb-.

prémblu, V. plimb 2.

2) prímblu vb. V. plimb 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plimba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plimb, 3 plimbă; conj. prez. 1 sg. să plimb, 3 să plimbe

plimba (a ~) vb., ind. prez. 3 plimbă

plimba vb., ind. prez. 1 sg. plimb, 3 sg. și pl. plimbă

plimb, plimbi 2, -bare inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLIMBA vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.

PLIMBA vb. 1. (prin Transilv.) a se șeităli, (Ban., Transilv. și Bucov.) a se șpațiri. (Toată ziua se ~.) 2. a colinda, a cutreiera, (fam.) a se plimbarisi. (Se ~ prin poieni.) 3. v. mișca.

PLIMBA vb. 1. (prin Transilv.) a se șeităli, (Ban., Transilv. și Bucov.) a se șpațiri. (Toată ziua se ~.) 2. a colinda, a cutreiera, (fam.) a se plimbarisi. (Se ~ prin poieni.) 3. a deplasa, a mișca, a muta. (~ bomboana prin gură.)

plimba vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRĂBATE. VÎNTURA.

PLIMBĂ s. v. balustradă, mână curentă, parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare.

plimbă s. v. BALUSTRADĂ. MÎNĂ CURENTĂ. PARAPET. PARMACLÎC. PĂLIMAR. RAMPĂ. REZEMĂTOARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plimba (plimb, plimbat), vb. – A umbla în voie dintr-un loc în altul. – Var. primbla, preumbla. Mr. priimnu, priimnare, megl. priamnu, priamnari. Lat. perambŭlāre (Pușcariu 1336; Rosetti, I, 170), cf. umbla. Cuvînt de uz general (ALR, I, 96), s-a păstrat numai în rom.Der. plimb, s. n. (balustradă, parmalîc); plimbă, s. f. (Munt., stinghie în curte pe care se culcă găinile); plimbare (var. primblare, preumblare), s. f. (umblet în voie); plimbet, s. n. (rar, plimbare); plimbăreț, adj. (care se plimbă mult); plimbătoare, s. f. (closet).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

preumbla, preumblu, vb. I (înv. și pop.) 1. a (se) plimba. 2. (fig.) a îndrepta, a arunca (privirea).

preumbla, preumblu, (preîmbla), vb. tranz. – A se plimba. – Lat. per-ambulo, -lare (Pușcariu, Rosetti, cf. DER; Scriban, DEX).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a plimba mielu’ expr. 1. (er.d. bărbați) a umbla după femei. 2. a pierde timpul.

A SE PLIMBA a da o raită, a face o talpă, a lua o gură de aer.

a-și plimba anatomia expr. a pleca.

du-te, de te plimbă! expr. lasă-mă-n pace!, pleacă!

plimbă ursu’! expr. fugi de-aici!, pleacă!

Intrare: plimba
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plimba
  • plimbare
  • plimbat
  • plimbatu‑
  • plimbând
  • plimbându‑
singular plural
  • plimbă
  • plimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plimb
(să)
  • plimb
  • plimbam
  • plimbai
  • plimbasem
a II-a (tu)
  • plimbi
(să)
  • plimbi
  • plimbai
  • plimbași
  • plimbaseși
a III-a (el, ea)
  • plimbă
(să)
  • plimbe
  • plimba
  • plimbă
  • plimbase
plural I (noi)
  • plimbăm
(să)
  • plimbăm
  • plimbam
  • plimbarăm
  • plimbaserăm
  • plimbasem
a II-a (voi)
  • plimbați
(să)
  • plimbați
  • plimbați
  • plimbarăți
  • plimbaserăți
  • plimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • plimbă
(să)
  • plimbe
  • plimbau
  • plimba
  • plimbaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preumbla
  • preumblare
  • preumblat
  • preumblatu‑
  • preumblând
  • preumblându‑
singular plural
  • preumblă
  • preumblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preumblu
(să)
  • preumblu
  • preumblam
  • preumblai
  • preumblasem
a II-a (tu)
  • preumbli
(să)
  • preumbli
  • preumblai
  • preumblași
  • preumblaseși
a III-a (el, ea)
  • preumblă
(să)
  • preumble
  • preumbla
  • preumblă
  • preumblase
plural I (noi)
  • preumblăm
(să)
  • preumblăm
  • preumblam
  • preumblarăm
  • preumblaserăm
  • preumblasem
a II-a (voi)
  • preumblați
(să)
  • preumblați
  • preumblați
  • preumblarăți
  • preumblaserăți
  • preumblaseți
a III-a (ei, ele)
  • preumblă
(să)
  • preumble
  • preumblau
  • preumbla
  • preumblaseră
proîmbla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priumbla
  • priumblare
  • priumblat
  • priumblatu‑
  • priumblând
  • priumblându‑
singular plural
  • priumblă
  • priumblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • priumblu
(să)
  • priumblu
  • priumblam
  • priumblai
  • priumblasem
a II-a (tu)
  • priumbli
(să)
  • priumbli
  • priumblai
  • priumblași
  • priumblaseși
a III-a (el, ea)
  • priumblă
(să)
  • priumble
  • priumbla
  • priumblă
  • priumblase
plural I (noi)
  • priumblăm
(să)
  • priumblăm
  • priumblam
  • priumblarăm
  • priumblaserăm
  • priumblasem
a II-a (voi)
  • priumblați
(să)
  • priumblați
  • priumblați
  • priumblarăți
  • priumblaserăți
  • priumblaseți
a III-a (ei, ele)
  • priumblă
(să)
  • priumble
  • priumblau
  • priumbla
  • priumblaseră
prinbla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
priîmbla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prembla
  • premblare
  • premblat
  • premblatu‑
  • premblând
  • premblându‑
singular plural
  • premblă
  • premblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • premblu
(să)
  • premblu
  • premblam
  • premblai
  • premblasem
a II-a (tu)
  • prembli
(să)
  • prembli
  • premblai
  • premblași
  • premblaseși
a III-a (el, ea)
  • premblă
(să)
  • premble
  • prembla
  • premblă
  • premblase
plural I (noi)
  • premblăm
(să)
  • premblăm
  • premblam
  • premblarăm
  • premblaserăm
  • premblasem
a II-a (voi)
  • premblați
(să)
  • premblați
  • premblați
  • premblarăți
  • premblaserăți
  • premblaseți
a III-a (ei, ele)
  • premblă
(să)
  • premble
  • premblau
  • prembla
  • premblaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preîmbla
  • preîmblare
  • preîmblat
  • preîmblatu‑
  • preîmblând
  • preîmblându‑
singular plural
  • preîmblă
  • preîmblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preîmblu
(să)
  • preîmblu
  • preîmblam
  • preîmblai
  • preîmblasem
a II-a (tu)
  • preîmbli
(să)
  • preîmbli
  • preîmblai
  • preîmblași
  • preîmblaseși
a III-a (el, ea)
  • preîmblă
(să)
  • preîmble
  • preîmbla
  • preîmblă
  • preîmblase
plural I (noi)
  • preîmblăm
(să)
  • preîmblăm
  • preîmblam
  • preîmblarăm
  • preîmblaserăm
  • preîmblasem
a II-a (voi)
  • preîmblați
(să)
  • preîmblați
  • preîmblați
  • preîmblarăți
  • preîmblaserăți
  • preîmblaseți
a III-a (ei, ele)
  • preîmblă
(să)
  • preîmble
  • preîmblau
  • preîmbla
  • preîmblaseră
preimbla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preămbla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preaîmbla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prâmbla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăumbla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăîmbla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porumbla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • primbla
  • primblare
  • primblat
  • primblatu‑
  • primblând
  • primblându‑
singular plural
  • primblă
  • primblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • primblu
(să)
  • primblu
  • primblam
  • primblai
  • primblasem
a II-a (tu)
  • primbli
(să)
  • primbli
  • primblai
  • primblași
  • primblaseși
a III-a (el, ea)
  • primblă
(să)
  • primble
  • primbla
  • primblă
  • primblase
plural I (noi)
  • primblăm
(să)
  • primblăm
  • primblam
  • primblarăm
  • primblaserăm
  • primblasem
a II-a (voi)
  • primblați
(să)
  • primblați
  • primblați
  • primblarăți
  • primblaserăți
  • primblaseți
a III-a (ei, ele)
  • primblă
(să)
  • primble
  • primblau
  • primbla
  • primblaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împlimba
  • ‑mplimba
  • împlimbare
  • ‑mplimbare
  • împlimbat
  • ‑mplimbat
  • împlimbatu‑
  • ‑mplimbatu‑
  • împlimbând
  • ‑mplimbând
  • împlimbându‑
  • ‑mplimbându‑
singular plural
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împlimb
  • ‑mplimb
(să)
  • împlimb
  • ‑mplimb
  • împlimbam
  • ‑mplimbam
  • împlimbai
  • ‑mplimbai
  • împlimbasem
  • ‑mplimbasem
a II-a (tu)
  • împlimbi
  • ‑mplimbi
(să)
  • împlimbi
  • ‑mplimbi
  • împlimbai
  • ‑mplimbai
  • împlimbași
  • ‑mplimbași
  • împlimbaseși
  • ‑mplimbaseși
a III-a (el, ea)
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
(să)
  • împlimbe
  • ‑mplimbe
  • împlimba
  • ‑mplimba
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
  • împlimbase
  • ‑mplimbase
plural I (noi)
  • împlimbăm
  • ‑mplimbăm
(să)
  • împlimbăm
  • ‑mplimbăm
  • împlimbam
  • ‑mplimbam
  • împlimbarăm
  • ‑mplimbarăm
  • împlimbaserăm
  • ‑mplimbaserăm
  • împlimbasem
  • ‑mplimbasem
a II-a (voi)
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
(să)
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
  • împlimbarăți
  • ‑mplimbarăți
  • împlimbaserăți
  • ‑mplimbaserăți
  • împlimbaseți
  • ‑mplimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
(să)
  • împlimbe
  • ‑mplimbe
  • împlimbau
  • ‑mplimbau
  • împlimba
  • ‑mplimba
  • împlimbaseră
  • ‑mplimbaseră
Intrare: plimb
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plimb
  • plimbul
  • plimbu‑
plural
  • plimburi
  • plimburile
genitiv-dativ singular
  • plimb
  • plimbului
plural
  • plimburi
  • plimburilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plimbă
  • plimba
plural
  • plimbe
  • plimbele
genitiv-dativ singular
  • plimbe
  • plimbei
plural
  • plimbe
  • plimbelor
vocativ singular
plural
Intrare: plimbă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plimbă
  • plimba
plural
  • plimbe
  • plimbele
genitiv-dativ singular
  • plimbe
  • plimbei
plural
  • plimbe
  • plimbelor
vocativ singular
plural
primbă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • primblă
  • primbla
plural
  • primble
  • primblele
genitiv-dativ singular
  • primble
  • primblei
plural
  • primble
  • primblelor
vocativ singular
plural
primblu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plimb
  • plimbul
  • plimbu‑
plural
  • plimburi
  • plimburile
genitiv-dativ singular
  • plimb
  • plimbului
plural
  • plimburi
  • plimburilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plimbie
  • plimbia
plural
  • plimbii
  • plimbiile
genitiv-dativ singular
  • plimbii
  • plimbiei
plural
  • plimbii
  • plimbiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plimba, plimbverb

  • 1. reflexiv A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146. DLRLC
    • format_quote Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315. DLRLC
    • format_quote În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Plimbă copilul. DLRLC
      • format_quote O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59. DLRLC
    • chat_bubble A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble familiar Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stînga, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. V. 167. DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347. DLRLC
    • format_quote figurat Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220. DLRLC
    • format_quote figurat S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52. DLRLC
etimologie:

plimb, plimburisubstantiv neutru

  • 1. rar Rampa unei scări. DLRLC
    • format_quote O femeie scoboară scările... O mînă îi alunecă pe plimbul scării. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.