2 intrări

37 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare.

PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nici o piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare.

PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla fără grabă, dintr-un loc într-altul sau de colo pînă colo (pe jos sau cu un vehicul), pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer. Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146. Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315. În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52. ◊ Expr. A se plimba ea vodă prin lobodă = a umbla de colo pînă colo, fără nici un rost. ♦ Tranz. A scoate la plimbare, a însoți la plimbare; a purta de colo pînă colo. Plimbă copilul.O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte) A mișca, a purta încoace și încolo, a muta, a trece dintr-o parte în alta. Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stîngă, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. V. 167. Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41. ◊ Refl. pas. Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347. ◊ Fig. (Cu complementul «ochii», «privirile») Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220. S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52. – Variante: preumblá, preumblu (DAVIDOGLU, M. 54, CAMILAR, N. I 200), primblá, primblu (GHEREA, ST. CR. I 170, ALECSANDRI, T. 65, RUSSO, O. 46), împlimbá (ȘEZ. VI 107) vb. I.

plimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 plímbă

plimbá vb., ind. prez. 1 sg. plimb, 3 sg. și pl. plímbă

PLIMBÁ vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.

PLIMBÁ vb. 1. (prin Transilv.) a se șeităli, (Ban., Transilv. și Bucov.) a se șpațiri. (Toată ziua se ~.) 2. a colinda, a cutreiera, (fam.) a se plimbarisi. (Se ~ prin poieni.) 3. v. mișca.

plimbá (plímb, plimbát), vb. – A umbla în voie dintr-un loc în altul. – Var. primbla, preumbla. Mr. priimnu, priimnare, megl. priamnu, priamnari. Lat. perambŭlāre (Pușcariu 1336; Rosetti, I, 170), cf. umbla. Cuvînt de uz general (ALR, I, 96), s-a păstrat numai în rom.Der. plimb, s. n. (balustradă, parmalîc); plimbă, s. f. (Munt., stinghie în curte pe care se culcă găinile); plimbare (var. primblare, preumblare), s. f. (umblet în voie); plimbet, s. n. (rar, plimbare); plimbăreț, adj. (care se plimbă mult); plimbătoare, s. f. (closet).

A PLIMBÁ plimb tranz. 1) A face să se plimbe (însoțind). 2) (obiecte) A mișca (pe îndelete) într-o parte și în alta. ◊ A-și ~ ochii (sau privirile) a trece cu privirea în repetate rânduri. /<lat. perambulare

A SE PLIMBÁ mă plimb intranz. A se deplasa, fără grabă, dintr-o parte în alta (fără o țintă precisă). /<lat. perambulare

plimbà v. 1. a duce dela un loc la altul: l´au plimbat prin oraș; 2. a umbla de plăcere: a se plimba călare. [Contras din primblà = preumblà].

PREUMBLÁ vb. I v. plimba.

PRIMBLÁ vb. I v. plimba.

PRÍMBLĂ, primble, s. f. (Regional) 1. Balustradă. 2. Fiecare dintre scîndurelele care alcătuiesc spătarul unui scaun sau care leagă picioarele unei mese etc.

PLÍMBĂ s. f. v. plimb.

PLÍMBĂ s. v. balustradă, mână curentă, parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare.

Intrare: plimba
plimba
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) plimba plimbare plimbat plimbând singular plural
plimbă plimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) plimb (să) plimb plimbam plimbai plimbasem
a II-a (tu) plimbi (să) plimbi plimbai plimbași plimbaseși
a III-a (el, ea) plimbă (să) plimbe plimba plimbă plimbase
plural I (noi) plimbăm (să) plimbăm plimbam plimbarăm plimbaserăm, plimbasem*
a II-a (voi) plimbați (să) plimbați plimbați plimbarăți plimbaserăți, plimbaseți*
a III-a (ei, ele) plimbă (să) plimbe plimbau plimba plimbaseră
preumbla
verb (VT90) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) preumbla preumblare preumblat preumblând singular plural
preumblă preumblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) preumblu (să) preumblu preumblam preumblai preumblasem
a II-a (tu) preumbli (să) preumbli preumblai preumblași preumblaseși
a III-a (el, ea) preumblă (să) preumble preumbla preumblă preumblase
plural I (noi) preumblăm (să) preumblăm preumblam preumblarăm preumblaserăm, preumblasem*
a II-a (voi) preumblați (să) preumblați preumblați preumblarăți preumblaserăți, preumblaseți*
a III-a (ei, ele) preumblă (să) preumble preumblau preumbla preumblaseră
primbla
verb (VT90) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) primbla primblare primblat primblând singular plural
primblă primblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) primblu (să) primblu primblam primblai primblasem
a II-a (tu) primbli (să) primbli primblai primblași primblaseși
a III-a (el, ea) primblă (să) primble primbla primblă primblase
plural I (noi) primblăm (să) primblăm primblam primblarăm primblaserăm, primblasem*
a II-a (voi) primblați (să) primblați primblați primblarăți primblaserăți, primblaseți*
a III-a (ei, ele) primblă (să) primble primblau primbla primblaseră
Intrare: plimbă
plimbă
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular plimbă plimba
plural plimbe plimbele
genitiv-dativ singular plimbe plimbei
plural plimbe plimbelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)