3 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLIC, plicuri, s. n. Obiect confecționat dintr-o hârtie împăturită în chip special și lipită pe trei părți, pentru a închide o scrisoare, un act etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, actul etc. pe care le conține. – Din ngr. plíkos, it. plico.

PLIC, plicuri, s. n. Obiect confecționat dintr-o hârtie împăturită în chip special și lipită pe trei părți, pentru a închide o scrisoare, un act etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, actul etc. pe care le conține. – Din ngr. plíkos, it. plico.

plic1 sn [At: (a. 1694) FN 27 / Pl: ~uri / E: ngr πλίκος, it plico] 1 Obiect confecționat din hârtie împăturită într-un mod special, în forma unui buzunar și lipită pe trei părți, în care se introduc scrisori, acte etc., de obicei în vederea expedierii lor prin serviciul poștal. 2 (Pex) Plic1 (1) considerat împreună cu scrisoarea, actele etc. pe care le conține. 3 Punguliță specială care se închide lipindu-se, pecetluindu-se etc. la gură și care servește ca ambalaj pentru diverse produse comerciale folosite în cantități mici. 4 (Pex) Punguliță considerată împreună cu conținutul ei.

PLIC, plicuri, s. n. Obiect făcut dintr-o hîrtie împăturită în chip special și lipită din trei părți, pentru a închide o scrisoare; hîrtia împreună cu scrisoarea pe care o conține. La amiază un soldat îi aduse un plic. BART, E. 214. Masinca își șterse repede pe șorț mîinile umede, luă plicul și citi. BASSARABESCU, V. 12. Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui la o altă plasă. NEGRUZZI, S. I 111.

PLIC ~uri n. Pachet de hârtie de formă, mai ales, dreptunghiulară pentru expedierea scrisorilor. /<ngr. plíkos, it. plico

plic n. hârtie îndoită ce servă de înveliș: pune scrisoarea în plic. [Gr. mod. PLÍKOS, pachet (din it. plico, pachet de scrisori)].

plic n., pl. urĭ (ngr. plíkos, [de unde și bg. plik], d. it. plico, care vine d. lat. plicare, a îndoi [hîrtia, pînza]. V. plec 2, plisez). Bucată de hîrtie îndoită (cu marginile lipite cu cleĭ) care servește ca învăliș uneĭ scrisorĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+dosar-plic s. n., pl. dosare-plic

+geantă-plic s. f., g.-d. art. genții-plic; pl. genți-plic

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLIC s. (înv.) copertă. (A pus scrisoarea în ~.)

PLIC s. (înv.) copertă. (A pus scrisoarea în ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

plic, plicuri s. n. 1. mită. 2. bani oferiți în plic, în semn de recunoștință, de un pacient medicului său. 3. (deț.) pachet de țigări.

a da plicul expr. a mitui, a oferi cuiva o sumă de bani în semn de recunoștință sau ca recompensă pentru un serviciu.

Intrare: Plic
nume propriu (I3)
  • Plic
Intrare: plic
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plic
  • plicul
  • plicu‑
plural
  • plicuri
  • plicurile
genitiv-dativ singular
  • plic
  • plicului
plural
  • plicuri
  • plicurilor
vocativ singular
plural
Intrare: geantă-plic
geantă-plic substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geantă-plic
  • geanta-plic
plural
  • genți-plic
  • gențile-plic
genitiv-dativ singular
  • genți-plic
  • genții-plic
plural
  • genți-plic
  • genților-plic
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plic, plicurisubstantiv neutru

  • 1. Obiect confecționat dintr-o hârtie împăturită în chip special și lipită pe trei părți, pentru a închide o scrisoare, un act etc. (în vederea expedierii lor); obiectul împreună cu scrisoarea, actul etc. pe care le conține. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: pliculeț
    • format_quote La amiază un soldat îi aduse un plic. BART, E. 214 DLRLC
    • format_quote Masinca își șterse repede pe șorț mîinile umede, luă plicul și citi. BASSARABESCU, V. 12. DLRLC
    • format_quote Un dorobanț îi aduse un plic în care găsi permutarea lui la o altă plasă. NEGRUZZI, S. I 111. DLRLC
    • diferențiere Pachet de hârtie de formă, mai ales, dreptunghiulară pentru expedierea scrisorilor. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.