18 definiții pentru pleosc pleoască pliosc pliosca plosc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEOSC interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul. – Onomatopee. Cf. sl. pleskŭ.

PLEOSC interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul. – Onomatopee. Cf. sl. pleskŭ.

pleosc [At: BARCIANU / V: (reg) ~oască[1] sf pliosc i, pliosca i, plosc i / E: fo] 1 i (Pop) Cuvânt care imită zgomotul produs de căderea unui corp moale. 2 i Cuvânt care imită zgomotul produs de lovirea unui corp, de obicei moale sau elastic, de altul. 3 i Cuvânt care redă zgomotul produs de apă în căderea ei. 4 i Cuvânt care redă zgomotul produs de apa în care se aruncă ceva. 5 sf (Ban; îf pleoască) Lovitură dată cu palma. 6 sf (Bot; reg; îf pleoască) Ciumăfaie (Datura stramonium). corectată

  1. În original, tipărit incorect oască LauraGellner

PLEOSC interj. Onomatopee care redă zgomotul loviturii produse de un corp elastic sau de un obiect aruncat în apă. Tata săracul a apucat de cap un crap mare ce era în lotcă, și pleosc! arde-l pe moș Gheorghe cu crapul peste gură. DUMITRIU, N. 280. Se repede la zmeu și pleosc! cu o palmă peste obrazul cel gras al zmeidui. RETEGANUL, P. V 30. N-apuc să răspunz, domnule, și șart! part! trosc! pleosc! patru palme. CARAGIALE, O. I 202.

PLEOSC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs la lovirea palmelor una de alta, la lovirea unui corp elastic de ceva, la căderea unui corp în apă etc.). /Onomat.

pleosc! int. imită sgomotul unui corp când cade în apă.

pleosc (o silabă). Vsl. pleskŭ, plĭuskŭ, pleoscăit, sîrb. pljosk, pljuska, palmă, rut. plĭusk, pleoscăit, rus. plĕosk [scris plësk], coadă de pește mare, pol. plask, plusk, ceh. plesk, plusk, pleosc. V. pleoscăĭ, plescăĭ, șchĭop) interj. care arată huĭetu apeĭ, palmeĭ saŭ limbiĭ care se izbește: valurile fac „pleosc”. V. leop, trosc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLEOSC interj. șart! (~! i-a tras o palmă.)

PLEOSC interj. șart! (~! i-a tras o palmă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pleósc interj. – Imită zgomotul produs de baterea din palme, de bici sau de bălăcit. – Var. pliosc; pleasc (imită zgomotul făcut de limbă). Creație expresivă, cf. fleașc, trosc, sl. pljuskŭ „zgomot”, sl. pleskati „a bate din palme” (Cihac, II, 264), bg. pljaskam.Der. pleoscăi, vb. (a bate din palme; a plesni, a pocni); plescăi (var. plescăni, mr. plăscănescu, plăscănire), vb. (a pocni din limbă), cf. sb. pljeskati, bg. pljuskam, pleskam (după Miklosich, Slaw. Elem., 36 și Conev 86, rom. ar veni din bg.); ple(o)scăit, s. n. (aplaudare, bălăceală, plesnit de limbă); pleoscăniță, s. f. (rostopască, Chelidonium); pleoști, vb. (a se lăbărța, a se turti, a se strivi; a se deprima), cf. bleojdi, sb. pljostiti, rus. pljustiti (după Cihac, II, 264, rom. provine din sl.), lat. plautus, plotus „cu urechile căzute”; pleoștit, adj. (turtit; decăzut; scund, de mică înălțime, abătut); pleoșteală, s. f. (depresiune); pleașcă, s. f. (pălărie moale); plești, vb. (Bucov., Maram., a se turti; Banat, a se piti). Pentru familia expresivă, cf. Iordan, BF, II, 186.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pleosc!, interj., s.f. 1. (interj., pop.) cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale sau de lovirea unui corp moale sau elastic de altul, de căderea apei sau al apei în care cade ceva. 2. (reg.; s.f.; în forma „pleoască”) lovitură dată cu palma. 3. (reg.; s.f., în forma „pleoască”) ciumăfaie (plantă medicinală foarte toxică).

Intrare: pleosc
pleosc interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pleosc
pleoască
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pliosc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pliosca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plosc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

pleosc pleoască pliosc pliosca plosc

  • 1. Cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale (în apă) sau de lovirea unui corp (moale sau elastic) de un altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șart (interj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tata săracul a apucat de cap un crap mare ce era în lotcă, și pleosc! arde-l pe moș Gheorghe cu crapul peste gură. DUMITRIU, N. 280.
      surse: DLRLC
    • Se repede la zmeu și pleosc! cu o palmă peste obrazul cel gras al zmeului. RETEGANUL, P. V 30.
      surse: DLRLC
    • N-apuc să răspunz, domnule, și șart! part! trosc! pleosc! patru palme. CARAGIALE, O. I 202.
      surse: DLRLC

etimologie: