pleosc (o silabă). Vsl. pleskŭ, plĭuskŭ, pleoscăit, sîrb. pljosk, pljuska, palmă, rut. plĭusk, pleoscăit, rus. plĕosk [scris plësk], coadă de pește mare, pol. plask, plusk, ceh. plesk, plusk, pleosc. V. pleoscăĭ, plescăĭ, șchĭop) interj. care arată huĭetu apeĭ, palmeĭ saŭ limbiĭ care se izbește: valurile fac „pleosc”. V. leop, trosc.