31 de definiții pentru pleoapă plioapă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două cute mobile ale pielii, mărginite de gene, care acoperă și protejează globul ocular în partea anterioară. 2. (Înv. și pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioápă s. f.] – Cf. bg. pohlupka.

pleoa sf [At: MINEIUL (1776), 95v1/23 / P: ple-oa~ / V: ploa~, (îrg) pleopă, plehu~, pleu~, plop sm, plo, (înv) plio (Pl: ~pi), pliu, (reg) plehup s, plioa~, plohupă, pluho / Pl: ~pe / E: cf bg похлупка] 1 Fiecare dintre cele două cute mobile ale pielii, mărginite de gene, care acoperă și protejează partea anterioară a globului ocular Si: (rar) clipă, (înv) palpebră. 2 (Rar; pex) Ochi. 3 (Îvp) Capac pentru diverse recipiente. 4 (Spc) Capac de sicriu Si: (reg) procovăț. 5 (Îvr; îf pliupă) Coajă de alună. 6 (Reg; îf pleupă) Cupă la fusul morii de apă. 7 (Mun) Parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape. 8 (Reg) Varietate de struguri cu boaba mare, rară și albicioasă. 9 (Mol; lpl) Fiertură de fructe.

PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două membrane mobile, mărginite de gene, care acoperă și protejează ochiul în partea anterioară. 2. (Înv. și pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioápă s. f.] – Cf. bg. pohlupka.

PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două membrane mobile, mărginite de gene, care, apropiindu-se una de alta, acoperă ochiul; (în special) membrana superioară. Sîntem singuri, cu țapul mort la picioare; privim cum pleoapele lunecă, închizînd ochii sticloși. SADOVEANU, O. VII 333. Fără să-mi fi fost somn, pleoapele-mi căzură peste ochi. HOGAȘ, M. N. 17. Sub pleoapele închise globii ochilor se zbat. EMINESCU, O. I 79. ◊ Fig. Restaurantul își ridică pleoapele obloanelor, tîrziu. PAS, L. II 60. Amurgul palid închidea din pleoape. D. BOTEZ, P. O. 72. Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23. ◊ Expr. A-i da (cuiva) pleoapele-n gene = a i se închide cuiva ochii de somn; a ațipi. Numai pleoapele fetei... nu putură da în gene. ISPIRESCU, L. 377. ♦ (Prin extensiune) Ochi, privire. Dă-mi cîntecul și dă-mi lumina Și zvonul firii-ndrăgostite, Dă-i raza soarelui de vară Pleoapei mele ostenite. GOGA, P. 6. 2. (Rar) Capacul sicriului. Bulgări vor suna a vecinicie și a întuneric, cînd vor cădea pe pleoapa de brad uscat. DELAVRANCEA, S. 153. – Pronunțat: pleoa-. – Variantă: (2) plioápă (ODOBESCU, S. I 107) s. f.

PLEOÁPĂ ~e f. Cută mobilă de piele având pe margini gene, formată din două părți, care se închid și se deschid pe suprafața anterioară a ochiului, protejând-o și umezind-o uniform. [G.-D. pleoapei; Sil. pleoa-] /cf. bulg. pohlupka

pleoapă f. 1. membrană mobilă ce acopere globul ochiului și pe care o ținem închisă în timpul somnului; 2. capac: pleoapa coșciugului. [Origină necunoscută].

pleoápă saŭ pleŭápă și (Munt. vest) pleópă și plúpă f., pl. e (eoa în Munt. o singură silabă, în Mold. doŭă. Lat. púpŭlu, lumina ochĭuluĭ, pupilă. [V. pupilă], de unde s’a făcut *pupla, *plŭppa, apoĭ plopă, pleopă, pleoapă [2 sil.] și pleoapă [3 sil.], întocmaĭ ca populus, *poplus, *plŏppus, plop și pleop. Există și forma pléŭpă = capac [Ml. Dîmb.], ca ceŭcă, leŭcă, treŭcă față de cĭoacă, leoacă și leocă, troacă. V. pupilă, pupă 2 și păpușă). Pelița care se lasă peste ochĭ cînd dormĭ. Pleoapa secriuluĭ, capacu secriuluĭ.

PLIOÁPĂ s. f. v. pleoapă.

PLIOÁPĂ s. f. v. pleoapă.

PLIOÁPĂ s. f. v. pleoapă.

plioapă sf vz pleoapă[1] corectată

  1. În original, tipărit incorect: vz pleopă LauraGellner

pliu[1] sf vz pleoapă corectată

  1. În original, accentuat incorect: pliupă LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: pleoapă
  • silabație: pleoa-pă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pleoa
  • pleoapa
plural
  • pleoape
  • pleoapele
genitiv-dativ singular
  • pleoape
  • pleoapei
plural
  • pleoape
  • pleoapelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plioa
  • plioapa
plural
  • plioape
  • plioapele
genitiv-dativ singular
  • plioape
  • plioapei
plural
  • plioape
  • plioapelor
vocativ singular
plural

pleoapă plioapă

  • 1. Fiecare dintre cele două cute mobile ale pielii, mărginite de gene, care acoperă și protejează globul ocular în partea anterioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 6 exemple
    exemple
    • Sîntem singuri, cu țapul mort la picioare; privim cum pleoapele lunecă, închizînd ochii sticloși. SADOVEANU, O. VII 333.
      surse: DLRLC
    • Fără să-mi fi fost somn, pleoapele-mi căzură peste ochi. HOGAȘ, M. N. 17.
      surse: DLRLC
    • Sub pleoapele închise globii ochilor se zbat. EMINESCU, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • figurat Restaurantul își ridică pleoapele obloanelor, tîrziu. PAS, L. II 60.
      surse: DLRLC
    • figurat Amurgul palid închidea din pleoape. D. BOTEZ, P. O. 72.
      surse: DLRLC
    • figurat Pleoapa soarele-și închide Sus pe-o căpiță de otavă. GOGA, P. 23.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-i da (cuiva) pleoapele-n gene = a i se închide cuiva ochii de somn.
      surse: DLRLC sinonime: ațipi un exemplu
      exemple
      • Numai pleoapele fetei... nu putură da în gene. ISPIRESCU, L. 377.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Dă-mi cîntecul și dă-mi lumina Și zvonul firii-ndrăgostite, Dă-i raza soarelui de vară Pleoapei mele ostenite. GOGA, P. 6.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit popular Capac (la sicriu).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Bulgări vor suna a vecinicie și a întuneric, cînd vor cădea pe pleoapa de brad uscat. DELAVRANCEA, S. 153.
      surse: DLRLC
    • comentariu Numai acest sens are varianta plioapă.

etimologie: