3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁSTIC2 s. n. Masă de exploziv fabricat dintr-un amestec de cauciuc sintetic și un plastifiant. Bombă cu plastic. – Din fr., engl. plastic.

PLÁSTIC1, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ♦ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea unor materiale. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupă de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ♦ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) denumire dată unor genuri de artă cărora le este specifică exprimarea prin imagini vizuale (pictură, sculptură, grafică etc.). Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu corectarea defectelor anatomice congenitale sau dobândite accidental. II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.

plastic2, ~ă [At: DRLU / Pl: ~ici, ~ice / E: lat plasticus, fr plastique] 1 a (D. unele materiale solide) Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită Si: flexibil, maleabil. 2 a Care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. 3-4 sn, a (Șîs masă ~ă sau material ~) (Produs sintetic macromolecular de natură organică, anorganică sau mixtă) care se poate prelucra ușor sub acțiunea presiunii și temperaturii și transforma în diferite obiecte. 5 a (Îs) Deformație ~ă Deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă. 6 a (D. obiecte) Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea unor materiale. 7-8 a Care se referă la sculptură sau la pictură. 9-10 a Care aparține sculpturii sau picturii. 11-12 a Care se ocupă cu sculptura sau pictura. 13-14 a Care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură. 15-16 a Care sugerează o sculptură sau o pictură Vz pictural, sculptural. 17-18 sf, a (Mpl; șîs arte ~e) (Artă) care are drept scop reproducerea formelor prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 19-20 sm, a (Mai ales șîs artist ~, rar sm) (Artist) care activează în domeniul artelor plastice (18) Si: plastician. 21 a (D. realizări muzicale, literare) Care are o deosebită putere de evocare a realității Si: evocator, expresiv, sugestiv, viu. 22 (Îs) Chirurgie ~ă Ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea deformărilor congenitale sau accidentale ale trupului, în special ale feței. 23 a (Îvr) Care este susceptibil de a intra în consistența țesuturilor vii. 24 sf Tehnică a executării unor obiecte de artă prin modelarea de substanțe maleabile. 25 sf Tehnică și artă de a sculpta, a picta, a desena, a grava etc. 26 sf Domeniu al artelor plastice (18). 27 sf Ansamblu al calităților de volum și de aspect exterior ale unei lucrări de arhitectură, de urbanistică etc. 28 sf Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.

plastic1 sns [At: DLR / E: eg, fr plastic] Masă de exploziv fabricată cu un amestec de cauciuc sintetic și un plastifiant.

PLÁSTIC1, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ◊ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea tuturor materialelor. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupă de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ◊ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări ale corpului omenesc (în special ale feței), provenite din naștere sau dintr-un accident. II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.

PLÁSTIC2 s. n. Masă de exploziv fabricat cu un amestec de cauciuc sintetic și un plastifiant. Bombă cu plastic. – Din fr., engl. plastic.

PLÁSTIC1, -Ă, plastici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Căruia i se poate da, prin modelare, forma dorită, care poate fi ușor deformat fără a crăpa sau a se sfărâma. ◊ Masă plastică sau material plastic = produs sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă care se poate prelucra ușor în diferite obiecte, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Deformație plastică = deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă. ♦ Care este făcut, realizat sau reprodus după un anumit model, prin modelarea tuturor materialelor. 2. Care se referă la sculptură și la pictură; care se ocupă de aceste arte; care este asemănător cu o sculptură sau cu o pictură, care sugerează o sculptură sau o pictură. ◊ Artă plastică (și substantivat, f.) = (mai ales la pl.) artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. Artist plastic = creator din domeniul artelor plastice. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv, viu. 3. (În sintagma) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor deformări congenitale sau accidentale ale corpului omenesc (în special ale feței). II. S. f. Tehnica executării unor obiecte de artă prin modelarea unor substanțe maleabile; tehnica, arta de a sculpta sau de a picta. ♦ Parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. ♦ Ansamblul calităților de volum și de aspect exterior al unei lucrări de arhitectură, de urbanism sau de artă decorativă. – Din fr. plastique.

PLÁSTIC, -Ă, plastici, -e, adj. 1. Care poate fi modelat, căruia i se poate da forma dorită. Material plastic. ♦ Care reproduce forme prin modelarea unor materiale, p. ext. prin culori sau prin alte mijloace. Arte plastice.Într-o dimineață, intrînd în atelierul tînărului sculptor am găsit o imagine plastică a unui Eminescu tînăr. SADOVEANU, E. 73. Artist plastic = sculptor sau pictor. Noi, artiștii plastici și criticii de artă, trebuie să avem în fața ochilor în primul rînd pilda muncitorilor înaintați din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 3/3. ♦ Care se referă la sculptură și pictură; care se ocupă de aceste arte. Privea grav hîrtia unde chipul prindea rapid viață, ca un foarte autorizat cronicar plastic. C. PETRESCU, R. DR. 7. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv. Imaginea lui Eminescu e măreață, e sublimă. Imaginea lui Coșbuc însă e mai vie, mai colorată, mai plastică. GHEREA, ST. CR. III 370. Rezumăm aci, prin cîteva cuvinte, într-un mod plastic, tot mersul acțiunii. HASDEU, I. V. 152. 2. (În expr.) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor părți ale corpului, deformate din naștere sau mutilate printr-un accident.

PLASTÍCĂ s. f. 1. Tehnica executării unor obiecte de artă, prin modelarea plastilinei, a lutului și a altor substanțe moi; p. ext. tehnica sculpturii. 2. Partea din studiul unei opere de artă care se ocupă de raportul armonios al volumelor și al reliefului.

PLÁSTIC, -Ă adj. 1. Care prezintă plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formează sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masă plastică (sau produs) plastic = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse, păstrându-și forma ce i-a fost dată; arte plastice = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arată cu multă putere ceva. 2. Chirurgie plastică = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].

PLÁSTICĂ s.f. 1. Tehnica executării obiectelor (de artă) prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; tehnica sculpturii. ♦ Totalitatea lucrărilor de artă plastică. 2. Partea din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. [Gen. -cii. / < fr. plastique, cf. it., lat. plastica, gr. plastike < plassein – a modela].

PLÁSTIC1 s. n. 1. amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la prepararea anvelopelor. 2. varietate de exploziv. (< engl., fr. plastic)

PLÁSTIC2, -Ă I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse. 2. referitor la pictură sau sculptură. ♦ arte ~e = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă. ♦ chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului. II. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

PLÁSTIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se pretează modelării. ◊ Materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operație ~că plastie. Chirurgie ~că ramură a medicinei care se ocupă cu operațiile plastice. 2) Care ține de artele ce reflectă realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflectă realitatea prin imagini vizuale. ◊ Arte ~ce ansamblu de arte (pictură, sculptură, desen, arhitectură) care reflectă realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprimă ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique

PLÁSTIC1 adv. Cu plasticitate; în mod sugestiv. /<fr. plastique

PLÁSTICĂ f. 1) Tehnica de a reproduce anumite forme prin modelare. 2) Arta de a sculpta și de a picta. 3) Coordonarea armonioasă a mișcărilor. ~a dansului. /<fr. plastique

plastic a. 1. privitor la imitațiunea formelor: sculptura e prima artă plastică; 2. sculptural: stil plastic.

plastică f. arta de a modela figuri.

*plástic, -ă adj. (vgr. plastikós, d. plásso, creez, formez. V. aiazmă, plăzmuĭesc). Care pintr’o mică presiune primește orĭ-ce formă, care se poate modela: argilă plastică. Relativ la reproducerea formelor corporale ale omuluĭ și animalelor: statuaria și pictura în arte plastice. S. f. Arta de a modela figurile: plastica grecească. Pin ext. Totalitatea formelor uneĭ persoane: plastica ireproșabilă a luĭ Apóline. Adv. În mod plastic. Pin mijloacele plasticiĭ. Din punct de vedere plastic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plasticá vb., ind. prez. 1 sg. plastichéz, 3 sg. și pl. plasticheáză

arată toate definițiile

Intrare: plastica
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plastica
  • plasticare
  • plasticat
  • plasticatu‑
  • plasticând
  • plasticându‑
singular plural
  • plastichea
  • plasticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plastichez
(să)
  • plastichez
  • plasticam
  • plasticai
  • plasticasem
a II-a (tu)
  • plastichezi
(să)
  • plastichezi
  • plasticai
  • plasticași
  • plasticaseși
a III-a (el, ea)
  • plastichea
(să)
  • plasticheze
  • plastica
  • plastică
  • plasticase
plural I (noi)
  • plasticăm
(să)
  • plasticăm
  • plasticam
  • plasticarăm
  • plasticaserăm
  • plasticasem
a II-a (voi)
  • plasticați
(să)
  • plasticați
  • plasticați
  • plasticarăți
  • plasticaserăți
  • plasticaseți
a III-a (ei, ele)
  • plastichea
(să)
  • plasticheze
  • plasticau
  • plastica
  • plasticaseră
Intrare: plastic (adj., subst.)
plastic (adj., subst.) substantiv neutru adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plastic
  • plasticul
  • plasticu‑
  • plastică
  • plastica
plural
  • plastici
  • plasticii
  • plastice
  • plasticele
genitiv-dativ singular
  • plastic
  • plasticului
  • plastice
  • plasticei
plural
  • plastici
  • plasticilor
  • plastice
  • plasticelor
vocativ singular
plural
Intrare: plastică
plastică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plastică
  • plastica
plural
genitiv-dativ singular
  • plastici
  • plasticii
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)