PLASTIC, -Ă, plastici, -e, adj. 1. Care poate fi modelat, căruia i se poate da forma dorită. Material plastic. ♦ Care reproduce forme prin modelarea unor materiale, p. ext. prin culori sau prin alte mijloace. Arte plastice. ▭ Într-o dimineață, intrînd în atelierul tînărului sculptor am găsit o imagine plastică a unui Eminescu tînăr. SADOVEANU, E. 73. Artist plastic = sculptor sau pictor. Noi, artiștii plastici și criticii de artă, trebuie să avem în fața ochilor în primul rînd pilda muncitorilor înaintați din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 3/3. ♦ Care se referă la sculptură și pictură; care se ocupă de aceste arte. Privea grav hîrtia unde chipul prindea rapid viață, ca un foarte autorizat cronicar plastic. C. PETRESCU, R. DR. 7. ♦ (Despre realizări literare, muzicale) Evocator, sugestiv. Imaginea lui Eminescu e măreață, e sublimă. Imaginea lui Coșbuc însă e mai vie, mai colorată, mai plastică. GHEREA, ST. CR. III 370. Rezumăm aci, prin cîteva cuvinte, într-un mod plastic, tot mersul acțiunii. HASDEU, I. V. 152. 2. (În expr.) Chirurgie plastică = ramură a chirurgiei care se ocupă cu îndreptarea unor părți ale corpului, deformate din naștere sau mutilate printr-un accident.