6 definiții pentru plasmochimie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLASMOCHIMIE s. f. Ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). – Din fr. plasmochimie.
PLASMOCHIMIE s. f. Ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). – Din fr. plasmochimie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
plasmochimie sfs [At: DN3 / E: fr plasmo-chimie] Ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei2 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLASMOCHIMIE s.f. Ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). [Cf. fr. plasmo-chimie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLASMOCHIMIE s. f. ramură a chimiei care studiază reacțiile chimice ale plasmei (2). (< fr. plasmochimie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plasmochimie s. f. (chim.) Ramură a chimiei ◊ „La noi în țară, cercetările din domeniul plasmochimiei au condus la elaborarea unui procedeu industrial de producere a acetilenei folosind plasma arcului electric.” Cont 3 XII 65 p. 8 (din fr. plasmo-chimie; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plasmochimie s. f., g.-d. art. plasmochimiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
plasmochimiesubstantiv feminin
etimologie:
- plasmochimie DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.